Nu cred că s-ar găsi cineva (mă refer la cei care se pricep în agricultură) să conteste adevărul evident, că am avut un an agricol reușit. Pe alocuri ne-a mai bătut grindina, ne-au mai diminuat din recoltă alte calamități naturale. Dar luate în comparație, rezultatele anului sunt mai bune decât cele înregistrate pe parcursul perioadei îndelungate de timp.
Pentru agricultori ar fi poate un bun prilej pentru satisfacție. Dar, precum se întâmplă mai des pe la noi, recolta crescută nici pe departe nu asigură bunăstarea și venitul scontat. Problemele cele mari pentru majoritatea producătorilor și a fermierilor au început după recoltare. Pomicultorii și cultivatorii de zarzavaturi s-au pomenit în situația, când roada crescută nu mai este solicitată. De fapt, mai corect ar fi să precizăm, că nu este solicitată de rețelele comerciale. Concetățenii noștri apreciază și ar procura cu plăcere bunurile crescute la noi, dar la magazine li se oferă în temei, produse agricole importate. Acestea n-au gustul și aroma cunoscute de noi, băștinașii, în schimb sunt mai scumpe. Probabil asta-i și face pe comercianți să apeleze la importuri masive, în timp ce recolta crescută cu multă dragoste, dar și mari cheltuieli de către agricultorii noștri, rămâne să putrezească în câmp.
Imaginile, pe care le-am surprins la marginea livezii de meri din Șoldănești, pe plantațiile de legume din Călărași și Anenii-Noi, pot fi lesne observate pe câmpurile din alte multe localități din republică.
Situația se repetă din an în an și nimeni nu întreprinde nimic pentru a o redresa. „Nimeni” nu este altcineva decât cei din administrația de stat abilitați să soluționeze problemele din agricultură. Producătorii agricoli își îndeplinesc misiunea ce le revine, – să cultive și să strângă recolta. Ei nu pot și nici nu este de datoria lor să mai interpreteze și rolul de comerciant. Anume organismele statale urmau să elaboreze condițiile și să aibă grijă de buna funcționare a procesului de achiziții, de piața de desfacere, de încheierea și respectarea prevederilor contractuale. Nu este vorba de implicarea directă a administrației în gestionarea acestor operațiuni. Cei de la cârmă, n-au decât să adopte condițiile și să susțină procesul de creare a cooperativelor de achiziții și de comercializare a produselor agricole și să susțină prin finanțare crearea unei infrastructuri la nivel de stat de colectare, ambalare, păstrare și vânzare a produselor agricole.
De altfel, despre necesitatea creării unui sistem viabil de colectare și comercializare a fructelor și legumelor se tot vorbește de ani de zile. Se vorbește, dar nu se întreprinde nimic. Din această cauză, fermierii noștri, tot de ani de zile, suportă cheltuieli și pierderi enorme. Iar noi, cei de reflectăm realitățile din agricultură, suntem nevoiți, să fixăm în fiecare toamnă aceiași tristă priveliște: grămezi de fructe și legume adunate la margine de câmp, acest simbol al indiferenții din partea celor, care ar trebui să poarte de grijă dezvoltării ramurii care se mai consideră încă bază a economiei naționale.
Constantin Rotaru
