A trecut ceva timp de la primul tur ala alegerilor prezidențiale, emoțiile s-au mai precipitat și acum ar fi cazul să medităm la rece asupra rezultatelor, care, dacă e vorba de referendum, a surprins multă lume. Amintim că acest plebiscit includea două întrebări, care de fapt se reduceau la următoarele: acceptați în continuare sărăcia, dictatul altui stat, revenirea la corupție și dezmăț, sau trecem pe calea civilizată de dezvoltare? Evident, că așteptam un răspuns dictat de logică și înțelepciune. Dar, spre uimirea și dezamăgirea celor cu judecată corectă, jumătate din respondenți au afirmat că vor să rămână în trecutul nu prea îndepărtat, adică nu-s de acord ca țara să intre în componența comunității europene.
Ar fi la mijloc nostalgia de trecut, când o sticlă de rachiu costa 3 ruble, sau de vină-i propaganda dezlănțuită în ajunul referendumului? Mai este o variantă, care, de altfel, probabil e cea mai plauzibilă, unii, chiar mulți la număr din concetățenii noștri, s-au lăcomit la cele 300 – 400 de lei care li s-au propus de către agenții fostului imperiu, ca să voteze împotriva schimbării.
Toți, inclusiv aceștia aproape jumătate din votanți, au dreptul la expunerea voinței. Dar tot ei, trebuie să-și asume și responsabilitatea pentru ceia ce ar urma să se întâmple, și înainte de a lua decizia ar trebui să vadă și consecințele. Ele, de altfel, sunt mult prea sumbre. Revenirea în componența imperiului, (dacă am renunța la calea europeană de dezvoltare) ar însemna pentru noi, un dezastru total, fiindcă n-avem nici un viitor alături de țara aflată în război, condamnată și blocată economic de toată lumea civilizată pentru agresiunea împotriva statului vecin. Nu cred că asta o doresc concetățenii noștri, care au respins propunerea de alipire la lumea civilizată. La mijloc, este o nedumerire, care, sperăm, va fi dată uitării, fiindcă nu-i logic că cineva, chiar și dintre cei care au votat împotrivă, nu doresc urmașilor săi un viitor sigur și prosper.
Afirmația din ultima frază are tot dreptul la existență, fiindcă este bazată pe argumente și fapte concrete. Intrarea în UE, ne-ar asigura în primul rând creșterea economică, prețuri mai mici în facturi, securitate energetică, afaceri profitabile, locuri de muncă cu salarii mai mari, oportunități de studiu în Europa și condiții de viață mai bune. Țările baltice sunt un exemplu potrivit în acest sens.
Letonia, după aderarea la UE, a început să dezvolte vertiginos, să atragă investiții străine de zeci de miliarde de euro, iar PIB-ul țării să crească la 38,4 miliarde în 2022, de la 11,3 miliarde de euro în 2004. Salariile oamenilor au crescut la peste 1.300 de euro în 2022, de la 430 euro pe lună, până în anul aderării. Au crescut mult și investițiile în economie . De la 2 miliarde în 2004, la 17 miliarde în 2022.
Estonia, un alt exemplu de țară fost-sovietică, care a reușit să ofere cetățenilor săi siguranță și bunăstare. Potrivit datelor statistice, până la aderarea la UE, PIB-ul țării era de aproximativ 12,6 miliarde de euro. Informațiile din 2022 relevă că cifra a crescut cu aproape 25 de miliarde de euro. În privința salariilor, acestea au crescut la peste 1.700 de euro în 2022, de la 400 în 2004.
Bulgaria, o altă țară care a ales să se dezvolte în familia europeană. În 2007, anul aderării, PIB-ul țării constituia aproximativ 28,9 miliarde de euro, cifră care a crescut până la aproape 87 de miliarde în 2022. Salariul mediu brut a crescut de la 220 de euro în 2007, la 870 către anul 2022. O creștere destul de bună a înregistrat țara și în ceea ce privește investițiile străine directe (ISD). De la puțin peste 6 miliarde de euro în 2007, la aprozimativ 25 de miliarde de euro în 2022.
Nu putem să nu menționăm și România. Integrarea țării în structurile Uniunii a prezentat o serie de avantaje. Țara s-a integrat într-o piață în care mărfurile pot circula liber. În anul aderării la UE, PIB-ul României era de aproximativ 124 miliarde de euro. Către anul 2022, PIB-ul a crescut la aproximativ 286 miliarde de euro, o creștere spectaculoasă din punct de vedere economic. S-au majorat mult și salariile cetățenilor. De la 350 de euro, cât primeau în 2007, la 1.200 de euro în 2022.
Am putea și trebuie să urmăm și noi această cale de dezvoltare, fiindcă în condițiile actuale altă cale nu există. Este o realitate și un adevăr, care urmează să-l conștiientizeze toată lumea, pentru că indiferent de simpatii politice și convingeri, chiar și eronate, ne dorim să trăim mai bine, să avem salarii mai mari, să fim respectați, protejați și egali în fața legii.
Constantin Rotaru
