Am revenit, de curând, din municipiul Iași, “capitala culturală a României”, unde am vizitat edificii culturale și academice de referință pentru Țară – Biblioteca Centrală Universitară și Universitatea “Al.Ioan Cuza”, precum și Muzeul Militar “Ștefan cel Mare”, fliliala Moldova, Iași, a Muzeului Militar Național  “Regele Ferdinand I”, dedicat eroilor neamului românesc, care s-au jertfit în numele mărețelor idealuri – libertate, unitate și demnitate. Aici am admirat diverse exponate, unele inedite, o expoziție statică din exterior formată din 21 de piese de artilerie terestră și antiaeriană, unică în țară. Se remarcă cele două tunuri de 75 mm antitanc românesc, model 1943 Reșița, utilizate în lupte, o combinație între modelele rusești, englezești și germane, o piesă redutabilă aflată timp de peste 50 de ani în dotarea armatei. Muzeograful și coordonatorul Muzeului, colonel (r) dr.Dan Prisăcaru, ne-a mărturisit, cu legitimă mândrie, că Muzeul și-a asumat, încă de la început și misiunea de promovare științifică a valorilor și tradițiilor militare legate de anumite evenimente și personalități marcante naționale și din rândul aliaților.                                                    

…Poporul român a cinstit cu respect jertfa distinșilor înaintași, prin pomenirea la Sfânta Liturghie, ridicarea de troițe, răstigniri, biserici, mănăstiri și cimitire, demonstrând, astfel, împletirea identității naționale cu Ortodoxia creștină, or, prin jertfa lor, eroii și-au câștigat un loc în memoria noastră și în cer.  Unul din cele mai somptuoase așezăminte de odihnă a eroilor români căzuți pe câmpul de luptă pentru eliberarea Basarabiei este Cimitirul de Onoare al Ostașilor Români de la Țiganca. Anume în acest loc, pe aliniamentul Leca -Cania-Iepureni-Țiganca-Ghioltosu, cunoscut în istorie drept Capul de Pod Țiganca, în iunie-iulie anul 1941, forțând Prutul, armata română a început campania pentru eliberarea Basarabiei. Crâncenele și sângeroasele lupte pentru cucerirea înălțimii Dealul Iepureni (3 -14 iulie 1941), s-au soldat cu pierderi enorme din ambele părți. Din păcate, cimitirele de campanie, amenajate în preajma satelor Stoenești și Cania imediat după încetarea luptelor, au fost distruse de sovietici după 1944, la fel ca și alte 24 cimitire amenajate pe teritoriul Basarabiei. Anticipând evenimentele, vom menționa cu satisfacție că, grație eforturilor Oficiului pentru Cultul Eroilor, românilor de pretutindeni, în 2006 a fost reinaugurat Cimitirul de Onoare de la Țiganca, unde-și dorm somnul de veci 1101 de militari, din care 900 – identificați, Parcela de Onoare din satul Cania (938 de oșteni români). În memoria martirilor neamului, căzuți în lupte în vara anului 1941, pe dealul Iepureni a fost înalțată o Troiță din fondurile ofițerilor Regimentului 12 Dorobanți. Terenul pe care în 1941 a fost amenajat cimitirul de la Țiganca, a fost oferit – cu titlu gratuit! – de localnicii Mihalcea Tiron și Ștefan Comerzan în scopul “ridicării de către comandantul regimentului a locului de odihnă veşnică, în amintirea colonelului Niculescu, a ofiţerilor şi  trupei  căzuţi  în lupta pentru  eliberarea Basarabiei”.  În aceste încăierări pe viață și pe moarte, eroul „războiului reîntregirii neamului” (1916-1919), colonelul Niculescu, a fost primul comandant român mort în cel de Al Doilea Război Mondial. Comandantul Regimentului 12 Dorobanți, a murit ca un adevărat martir al neamului. La moartea sa, ultimele lui cuvinte fiind:“Maiorul Pavlu, ia comanda!”, adică, întâi de toate îndeplinirea misiunii!.. În Jurnalul de operațiuni al acelor zile, care se păstrează în Muzeu, am găsit notițele bravului ofițer:”Doamne, ajută-mi să nu-mi duc regimentul la rușine, ci la Victorie!„. De menționat că și în Muzeul Colegiului Militar „D. Cantemir” din Breaza, județul Prahova, a fost amenajată o vitrină, unde sunt expuse o placă funerară și câteva dintre obiectele care au aparținut generalului de brigadă Gheorghe Niculescu, dăruite de către fiul eroului căzut pe Dealul Iepureni, colonel (r)Victor Niculescu, care în iulie 1941 era elev la Scoala militară din Sibiu și efectua un stagiu practic la o unitate militară din Vălenii de Munte, când a aflat din știrile de la radio București, că tatăl său a căzut în lupte…

…Admirabil faptul, că tot mai mulți locuitori ai satelor din raionul Cantemir, dar și din județele Vaslui, Galați, Iași, Suceava, Botoșani, Prahova vin în ultimii ani, în  mod organizat, cu ocazia Zilei Armatei Române ș.a., la festivitățile de comemorare a eroilor căzuți în bătălia de la Țiganca, în vara lui 1941, aducând cu ei jerbe și buchete de flori la Cimitirul de Onoare. Or, avem cu toții datoria de a cinsti și a nu da uitării jertfa și faptele mari ale înaintașilor noștri care ne-au lăsat drept moștenire această țară. Să nu uităm niciodată că, în toate timpurile, Armata, forța brațului înarmat, și Biserica, forța morală și spirituală, au fost și vor fi mereu pilonii fundamentali ai neamului, acestora alăturându-li-se, Școala, forța intelectuală. Doar lucrând împreună aceste instituții, vom putea menține aprinsă flacăra neamului, păstrând respectul lumii și locul cuvenit sub soare.

Ion Domenco

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here