Perioadă de timp, pe care o parcurgem, este una extrem de complicată. Cunoaște toată lumea. Abia parcă scăpați de urgia pandemiei, ne-am trezit cu un război în toată legea chiar la ușa noastră. N-avem acum nici cea mai vagă închipuire cum se va încheia această încăierare furioasă dintre cele două popoare, înfrățite altă dată, dar știm precis, că și noi vom avea de suferit mult de pe urma invaziei armate a rușilor în Ucraina și, la sigur că nu ne vom alege cu nimic bun din această nesăbuită aventură militară.
De altfel, repercusiunile dezastrului devenit geopolitic, noi deja le resimțim din plin. Mă refer în primul rând la economie și comerț. Practic, agricultorii au pierdut în totalitate piața din est. Ei nu mai pot procura de la partenerii lor fertilizanți, tehnică agricolă, piese de schimb și combustibil, dar nici nu pot comercializa produsele agricole pe piețele tradiționale din Ucraina, Belarus și Rusia, acele produse căutate și apreciate altă dată în orașele din estul continentului.
Astfel se întâmplă, că în pragul lucrărilor de primăvară, majoritatea agenților economici din agricultura noastră s-au pomenit că nu pot scoate tractoarele în câmp, fiindcă și motorina și semințele și îngrășămintele-s prea scumpe iar ei, pur și simplu nu dispun de mijloacele financiare necesare pentru a procura aceste inputuri. Nu-i nevoie de prea multă imaginație, ca să ne dăm seama cu ce se poate sfârși, această stare de criză. Avem toate șansele să ne pomenim în anul agricol curent cu mii de hectare de pământ arabil nelucrat, cu fermieri ruinați, și cu alte zeci de mii de locuitori ai satelor plecați peste hotare în căutarea norocului.
Chiar cu riscul de a ne repeta, mai amintim odată în plus, că anume agricultura este acea ramură, care mai ține economia pe linia de plutire. Aici sunt create cele mai multe locuri de muncă, comerțul (inclusiv și exportul) produselor agricole constituie cea mai mare cotă a veniturilor bugetului public și, în ultima instanță, agricultura, la direct asigură securitatea alimentară a statului. Sunt cunoscute aceste adevăruri precum este cunoscută și atitudinea guvernatorilor de altă dată de a-i lăsa pe cei din agricultură în situații de criză să se descurce pe cont propriu. Până la urmă, aceștia chiar se descurcau. Cu mult efort, cu mari pierderi, dar reușeau să lege tei de curmei, ca să se mențină pe linia de plutire.
De data aceasta situația-i una mai complicată. Prea multe și prea complicate-s problemele de care se confruntă agricultorii noștri. Anume din aceste considerente sunt necesare acum din partea guvernului acțiuni de sprijin concret, operativ și eficient. Altfel, s-ar putea întâmpla să nu mai avem ce număra în toamnă.
Constantin Rotaru
