Fermierii, în special dintre cei, care mai au răbdare să frecventeze diferitele consfătuiri, consacrate problemelor din agricultură, fără prea mare efort observă că da fapt, temele magistrale abordate în cadrul acestor întruniri, nu se schimbă. De ani și ani de zile tot se vorbește despre asocierea fermierilor și formarea grupurilor de producători, despre necesitatea fondării industriei de procesare a materiei prime, despre reabilitarea sistemelor de irigare, despre extinderea piețelor de desfacere a produselor agricole, despre revigorarea sectorului zootehnic, etc.
Funcționarii de cel mai înalt nivel, responsabili de domeniul agricol se schimbă (poate chiar prea des!), dar problemele rămân și fiecare dintre proaspeții numiți în funcție, o ia de la început. Interesant e în toată această poveste, că aproape nimeni dintre noii diriguitori n-a venit cu ideea unei întâlniri cu foștii miniștri, ca să discute ce le-a reușit acestora, care ar fi, în opinia lor, prioritățile și ce urmează de întreprins pentru a scoate agricultura din impas. În schimb, noii funcționari nu fac altceva, decât se recurgă la aceiași cunoscută ritorică: iată care-i starea de lucruri, iată ce avem de făcut (se enumeră problemele amintite la începutul acestui material, care-s deficiențele existente, se formulează niște sarcini pentru producători, se face apel la restructurare, la mobilizare și… cam atât.
Evident, că agricultorii noștri ar dori o altă atitudine și o abordare mai concretă, fiindcă, până la urmă, orice lucru, are un început și un sfârșit. De ce, spre exemplu, dacă e vorba de irigare, n-am cunoaște la concret, ce sistemele vor fi reabilitate în primul rând, în ce termeni și ce volum de lucrări urmează a fi executat, ce finanțe vor fi alocate, sunt acești bani sau doar îs desenați pe hârtie, cine va beneficia de irigare și care-s garanțiile funcționării sistemului. Răspunsul la aceste și alte întrebări ar convinge fermierii, că responsabilii sunt intenționați la modul serios și că ne putem aștepta într-un viitor relativ apropiat, la niște schimbări spre bine (cel puțin parțial) în lupta cu seceta.
A venit timpul soluțiilor concrete și pentru alte multe probleme grave cu care se confruntă agricultorii. Prețul la cereale, (ca să recurgem la un alt exemplu), nu mai ține doar de competența pieței. Este evidentă necesitatea implicării organelor de resort în procesul de achiziții, fiindcă intermediarii au luat-o razna de tot. Ipostaza de observatori, pe care o au cei de la minister care se limitează doar la constatări, nu-i privită cu ochi buni de către agricultorii, care așteaptă ca anume reprezentanții statului să le apere interesele. Pasivitatea (sau ne dorința de implicare în soluționarea acestei și altor probleme), generează nemulțumirea oamenilor și este un semnal clar, că discursurile ”despre toate și pentru toți” nu mai au priză, promisiunile deșarte nu mai au preț. Rolul de tribun, asumat deseori de către responsabilii le cel mai înalt nivel, nu mai are valoarea de altă dată. Apelurile la implicarea în transformări radicale, promisiunile făcute generos cu diferite ocazii nu mai au priză la agricultori. Apreciate-s doar faptele concrete, susținerea și acțiunile cu rezultatul scontat. Acestea, însă, întârzie…
Constantin Rotaru
