Un lucru absolut clar: anul agricol 2020 a fost unul foarte dificil, foarte complicat pentru noi, producătorii agricoli. Perspectivele lui s-au developat încă din primăvara devreme şi de aceea am încercat, pe parcurs, în repetate rânduri să atenţionăm şi să discutăm cu autorităţile respective vizavi de tema în cauză. Da, au fost câteva contacte cu demnitari suspuşi, dar eficienţa lor a fost sub nivelul aşteptărilor. Şi de aceea sunt şi în continuare de părerea că ar fi trebuit să aibă loc o întâlnire, o întrunire la nivel naţional a guvernării cu producătorii agricoli din ţară: ca ei să-şi poată enunţa problemele lor, opiniile şi doleanţele.
Cu regret însă constatăm o atitudine mai superficială din partea guvernării nu de azi şi nu de ieri, ci pe parcursul ultimilor 4-5 ani, agricultura fiind plasată pe planul doi. Dovadă e şi faptul că la ziua de azi producătorii agricoli nu sunt reprezentaţi în Legislativ; s-au făcut încercări de a contacta şi a implica în soluţionarea problemelor lor şi Comisia Parlamentară de profil. Rezultatele – iarăşi practic la zero. Consider cu regret că la moment nu există un contact, o conlucrare între instituţiile centrale de ramură şi agricultorii din teritoriu. În acest sens, o parte din vină revine şi ultimilor, care se cade să fie, de la nord până la sud, uniţi în solicitările şi acţiunile lor. Or, azi noi lucrăm cu toţii în baza proprietăţii private şi, deci, de noi şi depinde protejarea drepturilor noastre. Şi aşa cum în societate există o sumedenie de diverse probleme şi interese, nu e cazul să aşteptăm şi să sperăm că un cineva va veni şi ne va soluţiona problemele. În acest sens, se cade ca şi autorităţile centrale, şi cele din teritoriu să fie interesate ca agricultorii să fie uniţi, să fie asociaţi, pentru a putea mai lesne să se identifice problemele lor. Pe când, aflate “la distanţă”, autorităţile centrale “îşi caută de treaba lor”; iar, între timp, agricultorii fac diferite demersuri, înaintând propuneri şi idei, dar, până la urmă, eforturile lor, după cum vedem, rămân fără nici o finalitate. Ca rezultat, mulţi fermieri rămân în dubiu: să mai continuie afacerile lor? De exemplu, la ziua de azi 80 la sută din producătorii agricoli din raionul Ungheni sunt într-o situaţie foarte şi foarte complicată: au datorii faţă de buget, faţă de furnizorii de seminţe, combustibil, chimicale, îngăşăminte etc., etc. Plus la care bătăi de cap se mai adaugă şi incertitudinea, marile griji – cum să se descurce când se va da startul noului sezon agricol – 2021? Fără finanţe, fără fonduri circulante? Da, am pus mari speranţe în suportul statului vizavi de rezultatele recoltării cerealelor de grupa a doua. Dar aşa şi nu s-au luat măsuri practice concrete şi ne-am pomenit cu ceea ce avem.
De aceea, repet: agricultorii trebuie să fie asociaţi şi în teritoriu, dar şi la nivel naţional – într-o Federaţie sau Confederaţie, care să le reprezinte şi să le protejeze drepturile la nivel central. Or, aşa ceva nu se atestă. Şi, dacă în toamna curentă nu protestau masiv colegii din raioanele Ştefan Vodă şi Căuşeni, cu siguranţă că nu se obţineau subvenţiile pentru cerealele din prima grupă, guvernarea căutându-şi mai departe “de treabă”. De aceea nu obosesc să repet: trebuie să fim asociaţi în organizaţii puternice, să tindem să fim ascultaţi şi auziţi. Cum anume? Să zicem, de ce să nu delegăm în partidele cu adevărat mai democratice, mai aproape de Ţară şi de Neam, cei mai reprezentativi colegi de-ai noştri, ca şi pe această cale să ne protejăm drepturile?
În acelaşi context. Am avut şi eu posibilitatea să mă deplasezi în unele ţări din Uniunea Europeană, inclusiv România , şi am aflat, printre altele, şi următorul lucru: acolo candidatura persoanei propuse, să zicem, la funcţia de Ministru al Agriculturii, e discutată, până a fi aprobată, şi de asociaţiile de fermieri. Da, posibil, că deocamdată la noi democraşia n-a ajuns aşa de departe; dar un Secretar de Stat ar putea trece printr-un astfel de “examen”? Pe când în cazul nostru, din lipsă de dialog, avem situaţia când, cer scuze, “mutul vorbeşte cu surdul”. Cine e candidatul respectiv, ce a făcut, ce vrea să facă, ce competenţe are? Noi, producătorii agricoli, nu ştim sau ştim prea puţin despre toate acestea.
În prezent se discută mult şi despre politica bugetar-fiscală. Şi la acest capitol noi am vrea ca în dezbaterile respective să fie implicaţi şi agricultorii. Se discută aprins şi despre TVA, despre impozitul funciar. Considerăm că aceste prevederi trebuie să rămână şi pentru anul 2021 la cota de azi, adică ca şi în anii precedenţi.
După turul doi al recentelor alegeri prezidenţiale ne putem aştepta, credem noi, la schimbări şi în sistemul de guvernare. În acest sens, consider că ar fi foarte oportun ca viitorul Prim-ministru, Ministrul Agriculturii, printre primii lor paşi, să organizeze şi o întâlnire cu agricultorii: să vedem pe nou cum stau lucrurile în domeniu la ziua de azi, care sunt problemele acumulate şi care ar fi soluţiile pentru ieşirea din impasul creat. Ca, în cele din urmă, să se conştientizeze – nu în vorbe, şi prin fapte – că agricultura este ramura strategică de bază a economiei naţionale.
Să nu ne ascundem după deget: la ziua de azi în teritoriu responsabilitatea de ramura agrară revine doar la 4-5 specialişti de rang raional; în multe raioane nu mai sunt direcţii agricole funcţionale sau ele sunt comasate cu alte direcţii, cu responsabilităţi doar tangenţiale cu acest domeniu. Dramatică, ca să nu spunem altfel, e şi situaţia în care s-a aflat/se află şi Ministerul Agricultirii. Lesne de presupus că la ziua de azi mulţi agenţi economici de profil nici nu prea cunosc unde se află la moment ministerul în cauză; şi apoi – ce prezintă aparatul lui, prin definiţie, al unui minister de primă importanţă pentru republica noastră? Odinioară cu mulţi specialişti în adevăratul sens al cuvântului, care pe parcurs au fost disponibilizaţi, fără a se ţine cont de experienţa, competenţele, vocaţia lor. Să nu fie cu supărare, dar care e eficienţa, contribuţia, competenţele şi responsabilităţile actualului minister al Agriculturii? Fiind şi el, ca şi întregul domeniu agrar, desconsiderat, marginalizat, plasat pe planul doi – şi la direct, şi la figurat – de către guvernarea din anii de la urmă.
…Multe sunt de spus la acest capitol – agricultura noastră. Şi eu rămân în speranţa că şi pe viitor “Gazeta Satelor” îmi va oferi posibilitatea de a mă expune, alături de alţi colegi, în multitudinea de probleme la această temă. Ca, în final, să mai reiterez: agricultorii trebuie să fie uniţi în speranţele şi năzuinţele lor, să tindă să-şi recapete demnitatea de a fi stăpâni ai gliei lor.
Adică, al ţării lor.
Pentru confirmare Ilie Bujor „Gazeta Satelor”
