Adevărata fericire este să nu-ți uiți rădăcinile, înaintașii, să-ți cunoşti graiul, cântecele, doinele, baladele, dansurile strămoşeşti, care ne determină ca neam. Tot ce avem mai scump a fost creat de cel mai mare şi talentat compozitor – poporul. Renumitul coregraf şi folclorist Vladimir Curbet spunea:„Obiceiurile, datinile, muzica şi jocurile noastre populare, coborând din vremuri străvechi, constituie o nepreţuită avere spirituală. Pe oriunde ar călători feciorii şi fiicele Moldovei cu prestigioasele ansambluri folclorice, pretutindeni ei încântă lumea, cucerind inimile tuturor. De aceea, să ne bucurăm şi să ne mândrim că avem un folclor atât de bogat şi frumos, pe care avem sfânta datorie de a-l iubi, păstra, promova, ducând mai departe ceea ce are mai sfânt un popor – tradiţiile, creația populară”.
…Era zbuciumatul an 1992, când la Nistru pălălăia flacăra războiului declanșat de secesioniștii pro-ruși, când bravii noștri flăcăi apărau, cu prețul propriei vieți, independența și integritatea teritorială a tânărului nostru stat. Iar în scurtele pauze dintre lupte militarii,combatanții, voluntarii-patrioți cu demnitate și verticalitate… ascultau muzică populară, cântecele interpretate cu atâta dragoste, cu atâta foc și patimă de către Doina și Ion-Aldea Teodorovici pe versurile înălțătoare ale marilor noștri scriitori – Vieru, Matcovschi, Hadârcă, doinele și baladele ce coborau din munții latiniei…Anume în acele zile, în satul Bucuria, Cahul, Gheorghe Raicu directorul căminului cultural din această localitate cu doar vre-o 700 de cetățeni, a hotărât…să inițieze un Festival regional al cântecului și dansului popular, cu semnificativa denumire “La vatra horelor bucuriene”(!).
Tratat, inițial, ca un rebel care, se pare, e rupt de realitate, Gheorghe Raicu, susținut de soția Nina, cele două fiice, un grup de patrioți-entuziaști, a rămas fidel visului său de a reînvia, păstra și promova cântecul și dansul popular, cu coloritul său multicolor din localitățile din sudul Moldovei, or, la Festival participă-iată déjà de 31 de ani! – colective folclorice din raionul Cahul, dar și din cele învecinate – Cantemir, Leova, Taraclia, Comrat, Vulcănești, Cimișlia, ba chiar, în diferiți ani – și din Reni, Ismail, județele de pe maul Prutului din România.
La actuala, cea de-a XXXI-a ediție a prestigiosului Festival “La vatra horelor bucuriene”, fondatorul și moderatorul evenimentului, Gheorghe Raicu, avea să-mi relateze:”Da, am trecut prin multe și grele încercări – tendințe separatiste, război, prăbușiri economice, corupție, migrație. Dar să nu uităm că muzica este arta care ne însoţeşte și ne îndeamnă să luptăm pentru binele nostru comun, or, folclorul şi viaţa sunt foarte apropiate. Muzica și dansul i-au fost frate și soră harnicului nostru țăran, sătean, încântându-l și îmbărbătându-l. De aceea, nu numai la semănat și la cosit, la Hram, nunți și cumetrii, dar și în anii Mișcării de eliberare și renaștere națională, la diverse manifestări culturale consacrate Sărbătorilor Naţionale – Ziua Independenţei şi „Limba Noastră cea Română”, la întâlniri de creație, lansări de carte, – moldoveanul cântă, dansează și se bucură de viață. Iată de ce, noi încă mai avem mare nevoie de cântecul și jocul popular, de melodiile și poeziile care să ne aducă aminte că fără rădăcini, fără istorie, fără credință, fără trecut, nu vom avea viitor”.
O frumoasă sărbătoare a cântecului și dansului popular a avut loc la căminul cultural din Bucuria în penultima duminică de Gustar, unde demnii promotori ai tradiţiilor şi obiceiurilor moldave s-au prins în horă în cadrul ediției a XXXI-a a Festivalului folcloric ”La vatra horelor bucuriene”, care îmbină cele mai frumoase elemente ale tezaurului strămoşesc: dans, cântec şi meşteşugărit. Evenimentul organizat de Primăria satului Bucuria și Consiliul Raional Cahul, a întrunit distinse colective folclorice din satele Bucuria, Andrușul-de-Jos, Andrușul-de-Sus, Pelinei, Manta, Cucoara, Crihana-Veche, Baurci-Moldoveni, Roșu și Taraclia-de-Salcie din raionul Cahul, dar și din Ciobalaccia, Cantemir și Beșalma, Comrat. Locuitorii satului, dar și oaspeții din Cahul, Cantemir, Chișinău ș.a, au urmărit cu admirație parada portului popular, după care colectivele au mers pe jos până la Casa de cultură, unde după o scurtă prezentare a programului, s-au prins cu toții într-o horă de zile mari, în câteva cercuri, asemeni unui inel al prieteniei și bunei dispoziții.
„Atunci când încep discuţiile despre o nouă ediție a acestui Festival folcloric, de mare valoare și importanță, atât eu personal, cât și consilierii susținem alocarea unui suport financiar, pentru că conștientizăm cât de utile sunt asemenea activități cultural-artistice pentru comunitate, raion, întreagă zonă de sud a țării noastre”, a spus primarul satului Bucuria, Dumitru Dermenji.
Colectivele au fost salutate de către vicepreședinta raionului Cahul, Tatiana Seredenco, de reprezentanții domeniului culturii din raion, care au dat o înaltă apreciere bunei organizări a Festivalului, cuvinte de recunoștință pentru acei care și în aceste vremuri deloc ușoare continuă să soarbă din farmecul cântecului și dansului, portului popular, promovându-l cu dăruire și perseverență.
Pentru început, în fața publicului a venit cu o suită de melodii populare oaspetele evenimentului – cântăreața Ofelia Florica Harangus din România, după care, unul câte unul, au urcat pe scenă, în aplauzele celor prezenți formațiile artistice – interpreți, instrumentiști, dansatori, care au adus tot ce au mai valoros – melodii mai vechi și mai noi, jocuri săltărețe – dovadă incontestabilă a faptului că prin satele noastre este păstrat, conservat și promovat cu sfințenie melosul popular. O altă “bijuterie” a evenimentului este, în ultimii ani, expoziția meșterilor populari, a oamenilor de artă meșteșugărească din localitățile sudice: este vorba de obiecte și lucruri confecționate cu atâta dibăcie și dăruire de maeștrii în arta populară din satele Bucuria, Manta, Baurci-Moldoveni, Vadul-lui-Isac, Colibași, Badicu-Moldovenesc, Ciobalaccia ș.a., care bucură inima și sufletul vizitatorilor – ii, bondițe, cojocele, țesături, covoare, batistuțe, fuioare de lână și chiar cânepă, opincuțe, tobe, bucate și băuturi tradiționale, atâtia altele, încât aveai impresia că aici s-au adunat cei mai buni meșteri în arta populară, a portului nostru românesc. “Suntem meşteri populari de la Centrul de Artizanat din Ciobalaccia. Am venit cu discipolele mele, cărora le transmit secretele țesutului”, spune Natalia Crudu. Iar Raisa Andronova, etnograf al muzeului din Cantemir ne-a relatat:”Tot ce vedeți aici e lucrat manual:covoare, broderii, bucate tradționale, măliguța – de noi pregătită, pâinica de noi coaptă. Suntem de părere că tradițiile trebuiesc păstrate”.
E și firesc, se dă cu părerea Gheorghe Raicu, or, scopul Festivalului nostru este anume valorificarea perleleor folclorice, a horelor, tradiţilor, cântecului și dansului popular ca parte integrantă a patrimoniului cultural;completarea fondului de folclor a instituțiilor de cultură care au ca sarcină valorificarea folclorului, creației populare; îmbogățirea repertoriului formațiilor folclorice cu noi creații autentice.
Ion Domenco
