Pe timpul sovietic, cine-și mai amintește, exista un soi de secretari de partid cu patima vorbitului. Aceștia, odată urcați la tribună, nu se lăsau coborâți nici cu macaraua. Ei tot îndrugau verzi și uscate, de toate pentru toți și nimic concret. Secretarii au plecat, meteahna însă, a rămas și s-a transmis unor funcționari de stat, care au deprins măiestria vorbitului, limitându-se și ei la constatări și apeluri de ordin general. Evident, că mare folos din acești ”năcialnici” societatea nu prea are, mai grav e însă, că acest soi de șefi a preluat din trecutul ”glorios” și un comportament sfidător, care se manifestă prin excesul de șefie. Adică dacă fac parte din conducere, de la minister, spre exemplu, toată lumea trebuie s-i asculte și să le îndeplinească directivele.
Timpurile, însă, s-au schimbat, în locul supușilor angajați de altă dată, au venit agenți economici, manageri și proprietari cu viziuni și concepte proprii, care, nu mai acceptă demagogia de altă dată și promisiunile făcute cu duiumul. Ei așteaptă de la instanțele de stat un sprijin real și o implicare profesionistă în soluționarea problemelor existente. Ei nu cer ajutor pentru semănat, pentru îngrijirea plantațiilor, sau pentru recoltare. Cu aceste și alte lucrări agricole ei se isprăvesc la nivel. Dar agricultura-i de așa natură, că rezultatul final depinde de zeci de alți factori, acele circumstanțe, care nu-s de competența fermierilor. Seceta, funcționarea sub nivel a rețelei de irigație care, practic nu există, lipsa piețelor de desfacere, dictatul intermediarilor, acestea-s doar câteva din probleme, care au redus mult din rezultatul final și care pot fi soluționate doar la nivel de stat.
La Congresul Agricultorilor s-a vorbit cu lux de amănunte despre starea de lucruri precară în diferite sectoare, despre pericolul falimentului pentru mulți agenți din domeniu, dar accentul a fost pus, direct și indirect pe schimbarea atitudinii din partea organelor abilitate, față de ramura de bază a economiei. Ritorica de altă dată (acel fenomen despre care am pomenit la începutul acestui material), nu se mai acceptă. Constatarea din raportul lui Alexandru Slusari, Directorul executiv al ”Forței Fermierilor” rămâne a fi actuală și n-avem decât s-o reproducem, pentru a accentua atât gravitatea momentului, cât și necesitatea susținerii eficiente a ceea ce a mai rămas din ramura de bază a economiei noastre.
”Prioritatea vitală la moment este salvarea miilor de agricultori mici și mijlocii și neadmiterea revenirii la modelul primitiv și destructiv al agriculturii, care va ruina satele noastre. Holdingurile nu au nevoie nici de procesare, nici de cooperare, nici de zootehnie, nici de culturile intensive cu multe locuri de muncă, nici de păstrarea zonelor rurale. Statul trebuie să aleagă: sau Moldova devine un holding mare, controlat în afară țării, cu structura agricolă primitivă, șomaj, migrația accelerată, zonele rurale depopulate sau totuși baza sectorului agrar să fie zeci de mii de fermieri, capabili să salveze economic satele noastre în parteneriat cu statul.
Domnilor agricultori, trebuie să alegeți dacă vă resemnați cu distrugerea voastră economică și vreți să deveniți robi pentru companii transnaționale sau luptați pentru drepturile voastre și ale copiilor voștri.
Domnilor guvernanți, trebuie să alegeți cine vă sunt parteneri – holdingurile străine, care vor ruina satele noastre, sau fermierii autohtoni, care le pot salva?
Constantin Rotaru
