Sigur că o sută de zile de activitate pentru un guvern nou format nu este termenul cel mai indicat pentru a ajunge la niște concluzii definitorii. Oricum, este o perioadă, pe parcursul căreia se profilează niște tendințe, se spulberă sau se întăresc niște intenții și, până la urmă, apare și o vagă impresie despre acest grup de oameni cutezători, care și-au schițat un obiectiv enorm, cel de a scoate din impas economia țării.
Din start voi remarca că am o anumită simpatie pentru tânărul, care având o afacere de bună perspectivă, a lăsat-o fiindcă interesele țării pentru el sunt prioritare. Sincer, nu prea am avut șefi de guvern, (doar, poate, una-două exccepții) care să pună în prim plan soluționarea problemelor de stat. Pentru majoritatea dintre ei cariera, partidul și grijile personale au prevalat. Vasile Tofan, prin declarații, comportament și primele decizii, demonstrează că-i pasă în primul rând de stat, de oameni și de viitor.
Constatarea este destul de riscantă, fiindcă provocările, care intervin și care mai sunt încă așteptate vor pune la grea încercare și premierul și echipa sa. Urmează deci, într-un viitor nu prea îndepărtat să aflăm cât de pregătiți sunt și primul ministru și miniștrii pentru a înfrunta greutățile și pentru a face față cerințelor.
În acest sens, cea mai complicată problemă, care din start a și fost numită principală, este cea de revigorare economică. Anume soluționarea ei, sau dimpotrivă, nesoluționarea, vor sta la baza aprecierii, care va veni din partea societății nu peste 100 de zile (fiindcă, clar că e prea devreme), dar după primul an de muncă al executivului. Este complicată această problemă, în primul rând, fiindcă până nu demult doar s-a vorbit despre existența fenomenului de stagnare economică, dar practic nu s-a întrepins aproape nimic concret pentru a porni pe calea ascensiunii. În al doilea rând, condițiile de activitate în scop de redresare a situației, sunt în prezent dintre cele mai dificile. Vorba -i și despre războiul din vecinătate și de criza energetică acută la nivel mondial, dar și de un alt război, cel hibrid, declanșat de „fratele mai mare” de altă dată, război, care nici pe departe nu poate fi ignorat.
N-ar trebui trecut cu vederea și un alt fenomen, care devine tot mai pronunțat și are repercusiuni directe asupra climatului social din țară. Vorba-i de dezbinarea tot mai aprofundată a societății în funcție de venituri și de starea materială. Decalajul enorm dintre cele câteva mii de persoane, care o duc „bine-mersi” și majoritatea polulației cu venituri de subexistență este una enormă și nu poate dura la nesfârșit. Deci, formarea și consolidarea clasei de mijloc, care la moment ca componentă a societății pur și simplu lipsește, rămâne a fi una din sarcinile de bază a actualului guvern, dacă acesta este intenționat (precum s-a creat impresia), să recurgă la reforme și transformări, care, în cele din urmă, să ne ajute să ajungem în Uniunea Europeană, obiectiv, spre care tind toți cei, care doresc prosperitate pe această bucată de pământ.
Constantin Rotaru
