Începute pe la mijlocul verii, protestele agricultorilor au durat cu întreruperi, până aproape de sfârșitul anului. În tot acest răstimp, fermierii au semnalat despre situația dezastruoasă cauzată de secetă, apoi și de pandemie. Oamenii au ajuns în disperare, fiindcă nu s-a mai întâmplat pe meleagurile noastre o asemenea calamitate de proporții. În numeroasele deplasări, în special, prin sudul și centrul țării, înregistram câmpuri de sute de hectare pârjolite complet de soarele nemilos. Agricultorii vorbeau atunci cu disperare despre situația în care s-au pomenit, dar și cu o speranță vagă la ajutorul din partea statului, care la sigur trebuia să urmeze.
Am rămas oarecum dezamăgit de atitudinea, iar mai precis de pasivitatea celor responsabili de agricultură, care, dacă e să spunem lucrurilor pe nume, n-au întreprins aproape nimic pentru a-i ajuta pe cei mulți nimeriți în criză profundă. Nu m-a mirat atunci apariția tractoarelor conduse de protestatari pe traseele de la Ștefan Vodă, Căușeni, Leova, Hâncești, iar mai târziu și în alte regiuni. M-a surprins altceva, – atitudinea de încăpăținare și indiferență de care au dat dovadă guvernanții, la cel mai înalt nivel. În loc de dialog și identificare de soluții, s-a recurs la etichetarea protestatarilor și învinuiri neîntemeiate despre implicarea lor în politică.
Nici atunci, când fermierii au postat tractoarele în Piața Marii Adunări Naționale, apoi și în fața Parlamentului, cei de la guvernare n-au conștientizat sau n-au binevoit să pătrundă în esența lucrurilor pentru a se convinge cât de adâncă-i criza, în care se află principala ramură a economiei, continuând să sfideze cerințele protestatarilor, învinuindu-i de aceiași implicare în politică.
Mi-amintesc de dialogurile pe care le-am întreținut cu fermierii-protestatari. Toți ei, îmi împărtășeau aceiași marea îngrijorare legată de imposibilitatea de a continua lucrările de câmp din cauza lipsei de mijloace financiare. Cele trei mii de lei la hectar, revendicate de agricultori, ar fi fost suficiente pentru a acoperi cel puțin o parte din cheltuielile pentru procurarea motorinei și a semințelor. Până în prezent, însă, cei din majoritatea parlamentară și cei de la guvern, n-au întreprins nimic pentru ameliorarea situației.
Primele semnale de încurajare au parvenit de la Președinție. Starea precară din agricultură a fost discutată în timpul vizitei Maiei Sandu la Bruxelles. Acolo s-a convenit și asupra elaborării unui program de lungă durată de susținere a agriculturii moldovenești.
Deocamdată-i la nivel de intenții acest program. Intenții bune, dar care încă urmează a fi transpuse în fapt. Va dura în timp. La moment, se cere implicarea urgentă a autorităților pentru identificarea surselor necesare lucrărilor de primăvară. Altfel, s-ar putea întâmpla ca din lipsa mijloacelor circulante mai mulți fermieri, să renunțe la îndeletnicirea tradițională și să rămânem în primăvară cu terenuri agricole în paragină.
Constantin Rotaru
