Pe lângă alte multe probleme generate de războiul din Ucraina, majorările de preț la produsele alimentare și la combustibil, ne produc mari dureri de cap. Doar conform datelor oficiale, de la începutul anului inflația, comparativ cu perioada respectivă a anului trecut, s-a majorat cu 27 la sută. În realitate cifra-i una mai mare. S-ar putea să ajungă și la 40 de procente.
Concetățenii noștri resimt dur aceste consecințe ale crizei declanșate și așteaptă de la guvernare (din altă parte de unde să mai aștepți?) niște acțiuni concrete de atenuare a situației. Deocamdată aud numai îndreptățirea cunoscută de toată lumea: suntem victime ale războiului din regiune. Situația-i complicată, dar nu numai țara noastră-i afectată. Corectă constatare. Atât doar că după ea ar trebui să urmeze și niște soluții care ar demonstra intenția celor aflați la putere de a minimaliza cel puțin, impactul crizei. De ce, spre exemplu, organele abilitate n-ar face o investigație a majorărilor de prețuri la produsele de panificație? Întreprinderile au procurat anul trecut grâul de la agricultori cu un preț de 3 lei. Între timp, comercianții au scumpit pâinea deja de două-trei ori și o vând acum cu 8-12 lei. (O pâine cântărește doar 350-400 de grame). Nu-i oare prea exagerat acest preț? De ce întreprinderile de panificație și cele de comerț rămân în afara vizorului organelor competente? Cred că am afla multe lucruri interesante. Spre exemplu: ce venituri (veritabile!) înregistrează acești agenți economici și de ce salarii beneficiază, în special, cei de la conducerea întreprinderilor. Ar fi binevenită, cred o intervenție operativă a structurilor abilitate și la întreprinderile de producere a uleiului din floarea soarelui. Aici situația-i similară cu cea de la panificație. Doar că aceștia i-au întrecut chiar pe cei de la coptul și vânzarea pâinii. Prețul exagerat de mare (față de prețul de cost al semințelor) ei, acum câteva zile, l-au mai majorat cu mult. Un kilogram de ulei îl comercializează cu aproape 50 de lei. Fără motiv și fără temei.
Oare nu de combaterea unor asemenea „inițiative” ar trebui să fie preocupați cei de la conducerea țării? Și oare nu de datoria guvernării este să vină zilnic în fața noastră, a cetățenilor de rând cu informații și explicații concrete asupra situației și a măsurilor întreprinse.? Nu au oare dreptul locuitorii de la sate și orașe, cei care direct suportă consecințele crizei, să cunoască adevărul despre realitățile noastre?
Bine ar fi ca cei din conducerea de vârf să conștientizeze acest adevăr, pentru că constatările de ordin general nu fac altceva, decât să toarne apă la moara oponenților.
Și fiindcă ne-am amintit de cei, pe care-i catalogăm drept oponenți, e cazul să constatăm, că aceștia-s unicii satisfăcuți de situație (deși nu dau arama pe față). Acum ei nu fac altceva decât să constate că guvernarea actuală nu întreprinde nimic pentru redresarea situației. În lipsa informației operative și veridice, această constatare are tot mai mare priză. Iar socialiștii, deși cunosc adevărata stare de lucruri în domeniul finanțelor publice, nu fac altceva decât să ceară majorări de salarii și îndemnizații. Astfel manifestă ei grija pentru populație. Convenabilă și comodă poziție! Doar că n-are nimic comun cu realitatea și cu adevăratul efort de depășire a crizei în care ne aflăm.
Constantin Rotaru
