Oricât de mult ne-am dori să avem dezvoltate mai multe ramuri ale economiei, care ar aduce statului un venit de proporții (cum ar fi spre exemplu, în alte state turismul), la moment doar agricultura este domeniul care asigură completarea reală a bugetului național, exporturi de valoare și locuri de muncă pentru concetățenii noștri.
Conform datelor prezentate în publicația noastră de către Veaceslav Ioniță, cunoscut expert în economie, producția agricolă anuală este de aproximativ 40 de miliarde de lei, ceea ce generează un venit de 4 miliarde de lei în bugetul național, iar exporturile de produse alimentare se cifrează la 45 de procente din totalurilor exporturilor și atinge cota de 1,2 miliarde dolari. Industria de procesare a produselor agricole (care n-ar exista, dacă n-ar avea materia primă produsă de agricultori), este ramura cu o cifră de afaceri de 65 de miliarde de lei, cea mai mare în comparație cu alte segmente ale economiei. Nivelul de viață a 1,5 milioane de băștinași, care locuesc la sate, depinde de agricultură, fiindcă în producția agricolă sunt antrenați aproximativ 60 la sută din trăitorii de la sate. Zeci de mii de producători agricoli și fermieri, unii cu afaceri mai mari, alții mai mici, zi de zi își făceau treaba, reușind sâ-și dezvolte afacerile, sau să se munțină pe linia de plutire, sâ-și asigure traiul și să aducă un beneficiu țării.
Așa a fost. Dar cu mare părere de rău, anul agricol curent a schimbat din rădăcină starea de lucruri. Este ieșit din comun acest an și poate fi catalogat drept an de dezastru pentru toată agricultura. Daunele enorme cauzate de secetă urmează a fi încă totalizate și apreciate. Dar e clar că producătorii, în special cei din centrul și sudul republicii, au rămas practic făfă recolta de cereale de prima grupă și de toate culturile de grupa a doua.
Evident că în condițiile create, pornind de la gravitatea situației, guvernarea urma să-și schimbe atitudinea de altă dată de nepăsare și indiferență. În primul rând, era cazul de o reacție operativă, de evaluarea pierderilor și de identificarea soluțiilor de scurtă și de lungă durată. Era necesar și de inițierea unui dialog constructiv cu cei afectați de secetă, dialog, care nu s-a produs. Ministerul de resort a rămas surd la propunerile și revendicările producătorilor, aceștea, ajunși la limita disperării, fiind nevoiți să inițieze proteste. Și de data aceasta, din partea responsabililor n-a urmat o reacție pe potriva situației. Împotriva protestatarilor a fost pornită… poliția, ei fiind amenințați, amendați, numiți șanajiști, oameni iresponsabili, până și bețivi au fost numiți de către ministrul Agriculturii.
Amploarea protestelor, până la urmă, a impus guvernarea să întreprindă niște măsuri mai mult cu tentă de promisiuni ce țin de viitor. Cele 1,5 mii de lei pentru un hectar de culturi agricole compromise, nu vor schimba mult situația spre bine. Fermierii, în majoritate împovărați de credite, nu au mijloace pentru a continua activitatea de producție.
Dar nici în continuare guvernul nu-și schimbă atitufinea, rămâne pe aceiași poziție: nu-s mijloace financiare pentru susținerea agriculturii. Afirmațiea ar fi poate una credibilă, dacă între timp nu s-ar face investiții enorme în niște construcții dubioase cum ar fi Arena Chișinău, dacă unii funcționari publici, mulți la număr, n-ar primi salarii lunare de peste 50 de mii de lei, dacă n-ar crește efectivul de poliție și de tot felul de pază (cu salarii de invidiat), dacă unii pensionari (să zice că ar fi cu merite deosebite!?) n-ar avea și ei pensii de zeci de mii de lei.
Între timp, starea de lucruri în agricutura republicii și în tot mediul rural, se tot agravează. S-ar putea întâmpla ca nici sprijinul solicitat azi de fermieri, să nu mai fie de folos pentru a scoate ramura din impas.
Ș-atunci, cine va purta vina pentru distrugerea ramurii de bază a economiei moldovenești?
