Numele cuplului Tudor și Lidia Bejenaru din Vălenii Cahulului este binecunoscut în tot arealul românesc, cei doi rapsozi fiind mesagerii tradițiilor, datinilor populare, ai cântecului și dansului popular.

De ani buni, orice activitate culturală de prin părțile sudului este marcată de prestația impecabilă a celor doi-Tudor sau Torică, cum îi mai zic sătenii-la fluier, iar soția, bineînțeles, la tobă. Festivalurile regionale „La vatra horelor bucuriene”, care este organizat în satul Bucuria, Cahul, deja mai bine de un sfert de veac(!), Festivalul tradițiilor populare „Dulce floare de salcâm”, desfășurat la baștina celor doi, Văleni, atâtea alte concursuri folclorice sânt de neimaginat fără evoluarea ansamblului etnofolcloric Crăițele, inima căruia îl constituie conducătorul formației, Tudor Bejenaru, dar și a micilor dansatori din Văleni, care, iată, deja două decenii sunt ghidați de același neobosit rapsod popular, pentru care folclorul, datina străbună este însăși sensul vieții.

…Atunci, când cunoscuta formație Zdob și Zdub „a scos-o în lume” pe bunica de la Văleni, cu legendara-i tobă, pe care, cică, o bate și în casa mare, am poposit în casa dumnealor. M-a impresionat, chiar de la poartă, curățenia și orânduiala de invidiat a gospodarilor: toate-s puse la locul lor, toate-s orânduite astfel, încât, se pare, te predispune la voie bună, la inspirație. Stăpânul, cu un zâmbet larg, binevoitor, mă invită în casa mare, unde, încetul, cu încetul, am legat capăt de vorbă. Îmi povesti cu o neascunsă sinceritate despre viața sa, copilăria zbuciumată, pe care și-a petrecut-o mai mult pășunând turmele de oițe, cu multe greutăți și lipsuri, dar, oricum, fericită, cu amintiri plăcute. Acolo, pe imașuri, am pus la gură fluierul, de care nu m-am mai despărțit nici până în prezent…Apoi, depănă firul mai departe, astfel, aflând multe lucruri despre destinul celor doi rapsozi, pe care, zice Torică Bejenaru, i-a unit acelaşi destin trist: trecuseră ambii prin căsnicii scurte, cu finaluri nefericite. S-au cunoscut la hora satului, la o petrecere la Văleni, s-au plăcut dintr-o privire, şi au înţeles că sunt sortiţi să fie unul lângă altul…

Dragostea înfiripată la prima vedere între Tudor şi Lidia Bejenaru durează de mai bine de  patru decenii. Suntem de nedespărţit – şi acasă, şi pe scenă, ne respectăm și ne stimăm la fel ca-n prima zi, ba poate chiar mai mult decât atunci, conchise interlocutorul meu pe un ton optimist. Iubirea lor rămâne vie prin ani, pentru că este întreţinută mereu de cântecul de voie bună, care răsună mereu în casa lor, iar tot ceea ce fac, fac împreună şi cu multă dragoste. În doi fac fluiere şi tobe: „Tobe facem de vreo 30 de ani. Sunt din piele de capră, naturală. Eu o curăţ, apoi, în doi cu soția o întindem, o potrivim cum se cuvine”, spune Tudor. Acest instrument, zămislit cu mult har de soţii Bejenaru, a ajuns să fie la mare căutare și peste hotarele ţării – în România, Rusia, Germania şi chiar în Statele Unite ale Americii.

Explicația, zice Tudor, e simplă: atunci când dragostea pentru cultură și frumos se cuibărește adânc în sufletul unui om, rezultă doar lucruri bune și frumoase. Este și exemplul familiei celor doi rapsozi din Văleni, în casa cărora domină cântecul și dansul, la fiece pas te însoțește melodia populară, în fiece odaie are câte două-trei fluiere, alte instrumente muzicale. La un loc de cinste sânt și câteva tobe. Tudor își amintește cu plăcere, cu lux de amănunte întâlnirea cu formația Zdob și Zdub, care le-a deschis calea spre Eurovizion, spre Kiev, unde colectivul în cauză, dar și bunica cu toba ne-a reprezentat cu mândrie țara, fapt datorită căruia toată Europa a cunoscut Moldova, din cel mai frumos aspect, și anume cel cultural, căci deși din punct de vedere economic suntem una din cele mai sărace țări de pe bătrânul continent, tezaurul nostru folcloric este de o valoare aparte, este inepuizabil.

Povestea faimoasei colaborări este una relativ simplă: la urechile „zdubilor” a ajuns vestea că undeva în sudul Moldovei există o familie care păstrează cu sfinţenie tradiţiile neamului. Băieţii au rămas impresionaţi că aici toba este mânuită nu doar de bunel, dar și de… bunică. S-au gândit atunci că ar fi un mare păcat să rateze şansa de a face ceva minunat împreună cu această familie „muzicală”. Aşa a apărut şi piesa Bunica bate toba, care ne-a adus în topul preferinţelor celui mai important concurs european de muzică, atunci Moldova clasându-se pe locul VI în clasamentul general.

Și Lidia Bejenaru îşi aminteşte cu plăcere despre întâlnirea cu cei trei băieţi din trupa Zdob şi Zdub: „I-am primit bucuroşi. Precum se obișnuiește la tară, am pus masa, am scos un ulcior cu vin, am cântat. Când s-a terminat vinul, bunelul, care cânta la tobă, mi-o zis să aduc alt ulcior. M-am supărat si i-am zis să-mi dea mie toba, da el să se ducă după vin. Când m-o văzut Roman cum bat toba, nu-i venea a crede. Mare bucurie a mai fost atunci în casă! Peste un timp, am auzit la radio piesa cu pricina. Nici nu-mi venea a crede că e vorba despre mine, despre noi. A urmat știrea că voi reprezenta, alături de această trupă, țara noastră la concursul Eurovizion. Aveam mari emoții, mă tot frământam, nu-mi găseam locul de atâtea griji!.. Îmi dădeam prea bine seama ce responsabilitate îmi revine. Doar Tudorică mă liniștea, zicându-mi că totul va fi bine. A urmat ce-a urmat, până la urmă m-am obișnuit cu deplasările prin lume, alături de formația Zdubilor.

Primara satului, Silvia Știrbeț, mai adăugă un detaliu important: chiar dacă este binecunoscută în țară și dincolo de hotare, Tudor și Lidia Bejenaru rămân oameni simpli, modești, precum îi cunoaște lumea din Văleni. Lidia continuă să muncească cu aceeași hărnicie și dăruire-acasă, în gospodărie, la câmp, la o gospodărie agricolă. Torică este ocupat până peste cap: conduce Ansamblul folcloric de pe lângă Casa de cultură din localitate, este şi conducătorul unui cerc la gimnaziul din localitate, le cultivă copiilor dragostea față de tradiţiile şi obiceiurile moldovenilor, le vorbește despre bogăţia artei interpretative, despre cântecele populare. Cu acest colectiv de dansatori, cu formația etnofolclorică Crăițele are repetiții, concerte,  cutreieră Cahulul și localitățile din împrejurimi,  vine pe la Chișinău, poposește și în alte părți. Tot dumnealui este inițiatorul, unul din organizatorii Festivalului regional al tradițiilor populare „Dulce floare de salcâm”, desfășurat în luna mai în păduricea de salcâmi din apropierea satului Văleni.

…Lucrând neobosit în slujba frumosului, bunica şi bunelul de la Văleni rămân mereu cu sufletul tânăr, iar cunoscându-i mai îndeaproape, nu poţi decât să spui cu certitudine că avem și pe la noi talente, oameni de o valoare incontestabilă, care pot servi un exemplu demn de urmat pentru generaţiile viitoare.

Ion Domenco

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here