Până unde ajungem cu promovarea neutralității?

Abordarea acestei teme este una riscantă, fiindcă de ani de zile ni s-a tot insuflat la nivel de stat, că neutralitatea este unica soluție în relațiile noastre interstatale și că întreținerea armatei naționale contravine conceptului de existență a Moldovei ca stat și că întreținerea forțelor armate nu va conduce la nimic bun, decât la cheltuieli iraționale. Autorii acestor afirmații nefondate, alogice chiar, ignorează categoric unul din principiile de bază ale existenței statului independent, – capacitatea de a se apăra în caz de necesitate. La nivel practic, s-a făcut primul pas, cel de proclamare a statului independent, iar cel de al doilea pas, la fel de important ca și primul, de creare a armatei (atribut de importanță primordială pentru o țară, inclusiv și pentru cea neutră) a fost ignorat cu desăvârșire.

Odată cu trecerea timpului, de schimbare a situației în aspect internațional, devine tot mai clară absurditatea politicii promovate în domeniul de apărare a statului: Moldova nu are nevoie de armată, Moldova nu are nevoie de apărare, Moldova-i stat neutru. Această politică, care, de altfel nu mai există în lume, decât poate în niște formațiuni statale aservite, a fost dictată conducătorilor noștri aflați până nu demult la putere, de către cei de la Moscova, care aveau și mai au mare interes pentru a ne menține în sfera lor de interese, iar un stat slab cu incapacitatea de apărare, evident că este mai ușor de influențat și de condus. Acesta-i, de fapt, argumentul și scopul adevărat al promovării politicii de neutralitate promovat de către foștii noștri conducători, pentru care interesul personal prevala asupra celui național.

La moment, prin propaganda masivă, prin activizarea așa zisei opoziții și prin coloana a cincea, ni se tot insuflă menținerea aceleiași neutralități, în timp ce pe la spate sunt uneltite planuri sinistre de acaparare directă a teritoriului dintre Prut și Nistru, de contrapunere a statului R. Moldova cu lumea civilizată din Occident și de zădărnicire a procesului de apropiere de Uniunea Europeană.

În aceste timpuri tulburi, cu războiul în vecinătate, cu amenințări directe din partea fostului „frate mai mare” și cu incertitudine în aspect de viitor, ar trebui, poate, să schimbăm poza „capului plecat”, acea poză, care trezește nedumerire și pe alocuri, compătimire, din partea comunității internaționale. Să ne amintim că a existat și Moldova lui Ștefan cel Mare, că răzeșii au stat ferm la straja hotarelor și au păzit acest pământ și că în confruntarea de pe Nistru, bravii noștri combatanți au ținut cu multă demnitate piept hoardelor înarmate și doar din cauza acoperiri politice insuficiente a fost creată această republică transnistreană nerecunoscută.

N-a fost, deci, permanentă această ipostază de umilință și așteptare de îndurare din partea celui cu mai mare putere.  Avem un trecut de glorie și de el ar trebui să ne amintim în aceste timpuri complicate. Ar trebui, cel puțin ca prim pas, să ne îngrijim de fortificarea  reală a armatei, adică să ne  dezicem de cheltuieli inutile pentru întreținerea aparatului birocratic enorm, iar sursele financiare să le canalizăm spre modernizarea forțelor armate.  Prin aceasta și alte acțiuni concrete vom demonstra lumii, celor care ne doresc binele, că pe acest meleag locuiesc oameni care țin la demnitate și care doresc un viitor de bună perspectivă  generației în creștere.

Constantin Rotaru

    

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here