Data de 28 iunie 1940 continuă să provoace dezbateri aprinse în societatea moldovenească. Unii o numesc „ziua eliberării”, alții – cu argumente istorice solide – o consideră ziua ocupației sovietice a Basarabiei. Pentru majoritatea celor care au trăit acele evenimente, dar și pentru urmașii lor, răspunsul e clar: a fost începutul unei tragedii.
În seara zilei de 26 iunie 1940, la Moscova, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a înmânat ambasadorului român Gheorghe Davidescu un document care avea să schimbe pentru totdeauna soarta Basarabiei și a Bucovinei de Nord: un ultimatum.
Sub amenințarea directă a unui război, guvernul sovietic cerea ca România să cedeze, „fără întârziere”, Basarabia și partea de nord a Bucovinei, dând termen doar 24 de ore pentru retragerea armatei române.
Totul are rădăcini în Pactul Ribbentrop–Molotov (23 august 1939), un acord secret între Germania nazistă și URSS, care stabilea împărțirea Europei de Est în sfere de influență.
Basarabia era atribuită URSS-ului, ceea ce a permis Moscovei să pregătească din timp preluarea teritoriului, sub protecția înțelegerii cu Hitler.
Germania a confirmat acest fapt pe 24 iunie 1940, când, prin ambasadorul von Killinger, a transmis României să accepte cererile sovietice „pentru a menține pacea”.
Pe 28 iunie, trupele sovietice au trecut Prutul și au ocupat aceste teritorii – fără un referendum, fără acordul populației, fără respect pentru dreptul internațional.
Ce a urmat: deportări, teroare, foamete
Pentru populația locală, a fost începutul unei perioade negre. Mii de oameni au fost arestați, deportați în Siberia și Kazahstan, uciși sau declarați „dușmani ai poporului”.
În iunie 1941, a urmat primul val de deportări, iar în anii următori, alte zeci de mii de familii basarabene au fost smulse din casele lor și trimise în exil. Regimul sovietic a interzis presa liberă, partidele politice, biserica, proprietatea privată, și a impus o ideologie străină tradițiilor și spiritului românesc.
Iar în iarna 1946–47, foametea organizată de autorități a dus la moartea a zeci de mii de oameni, în special copii.
Eliberare? Pentru cine?
Retorica sovietică a numit acea zi o „eliberare” – dar pentru cine a fost o eliberare? Poate pentru regimul totalitar care și-a extins granițele. Dar pentru satele basarabene, a fost începutul fricii, al denunțurilor, al pierderii identității.
Au rămas în amintiri ziua în care „au venit rușii” – cu tancuri, steaguri roșii și liste pregătite cu numele celor ce urmau să dispară în noaptea următoare.
Astăzi: între uitare și memorie
Deși au trecut 85 de ani, în Republica Moldova subiectul rămâne controversat. În 2010, ziua de 28 iunie a fost declarată oficial „Ziua ocupației sovietice și a comemorării victimelor regimului totalitar comunist” printr-un decret semnat de președintele interimar al Republicii Moldova de atunci, Mihai Ghimpu. Însă, Curtea Constituțională a Republicii Moldova, în urma unei sesizări depuse de Partidul Comuniștilor, a declarat decretul neconstituțional. În schimb, în România, ziua este comemorată oficial ca zi a ocupației Basarabiei.
Pentru istorie, faptele sunt clare. Pentru politicieni, însă, interpretările pot fi diferite. Dar, indiferent de denumirea oficială, amintirea suferinței trebuie păstrată vie, iar adevărul – apărat.
Să ne amintim cu respect de cei deportați, omorâți sau exilați. Istoria nu trebuie să fie uitată – nici mistificată.
Tatiana Rotaru
