A trecut ceva timp de la instalarea în Casa Guvernului a noului executiv. Urmărim primii pași și primele acțiuni întreprinse de către prim-ministru și de către noii ministri. Suntem cu ochii pe ei, fiindcă, sincer vorbind, prea mari și prea complicate sunt problemele de care ne confruntăm și am dori mult, ca cel puțin o parte dintre ele să fie abordate și, măcar, partial soluționate, fiindcă de ele depinde, de fapt, existența statului.
În acest sens, ne referim, în primul rând, la migrația masivă a moldovenilor peste hotare, proces ce a atins cote inacceptabile și afectează, în primul rând satele noastre.
Fiindcă avem permanenta misiune de reflectare a realităților din mediul rural, în deplasările frecvente, observăm cum localitățile noastre, în special cele aflate la distanțe mai mari de orașe, devin tot mai depopulate. Pe străzi e tot mai înceată și mai rară circulația, mai puțini copii, nu se observă lume multă nici chiar la primării. Doar la centrele sau punctele medicale se mai înghesuie sătenii în vârstă, nevoiți să vină aici în căutarea sănătății pierdute în activitățile agricole deloc ușoare, de pe timpuri.
Cam aceasta-i trista impresie formată în urma deplasărilor, acea impresie, care ne face să vorbim tot mai frecvent despre fenomenul migrației, acel fenomen, care tine de interesul statului și al fiecărui cetățean al țării.
Evident, că stăvilirea migrației ar stopa degradarea satelor. Dar cum să-i oprești din drum pe cei cu gândul la plecare, dacă în sat nu mai este de lucru, adică n-au oamenii unde câștiga un ban mai solid, nui- perspectiva creșterii profesionale, a bunăstării cât de cât acceptabile, în schimb nesiguranța zilei de mâine este prezentă și afectează existența celor încă rămași acasă?
Un singur remediu există în această situație, – revigorarea economică , ceea ce la modul practic, ar însemna relansarea agriculturii și a ramurilor conexe. Statul o poate face, însă nu prin proiecte epizodice și acțiuni neândemânatice, dar printr-un program complex, care ar cuprinde ramurile de bază și ar stimula investiții majore. În fond direcțiile-s cunoscute: identificarea gospodarilor și susținerea lor în procesul de fondare și de activitate a întreprinderilor agricole, crearea unui mecansm viabil de colectare a produselor agricole, revigorarea sistemelor de irigare la scară națională, protecția fermierilor de dezmățul intermediarilor dar și a birocraților, susținerea începuturilor timide de activitate agricolă a celor reveniți din emigrație. Această din urmă initiativă, ar putea avea viitor și șanse de prosperare, fiindcă viața peste hotare a celor plecați, nu este una de invidiat. Mulți dintre ei ar reveni acasă, fiindcă au adunat și niște mijloace financiare, au și o anumită experiență, dar nu au imunitate la birocrația noastră, care-i în stare să oprească orice început, oricât de valoros ar fi.
Sigur că într-un articol de fond nu reușim să abordăm nici a zecea parte din problemele care necesită soluționare. Dar, fiindcă-i logic ca guvernul s-o înceapă de la ceva concret, sugestia noastră poate să le prindă bine celor, investiți cu responsabilitatea respectivă, fiindcă până la urmă oare nu din satele noastre au pornit multe începuturi și mulți oameni buni? Ar fi poate cazul ca datoriile acumulate, să fie restituite. Pentru aceasta e nevoie doar de voință și de un singur gest: să ne întoarcem cu fața spre sat.
Constantin Rotaru
