Crăciunul este, probabil, cea mai iubită și cea mai așteptată sărbătoare a anului, deoarece reprezintă, pe lângă conotația creștină (Crăciunul marchează Nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos), o sărbătoare națională, introdusă odată cu apariția creștinismului, o perioadă a tradițiilor și a obiceiurilor transmise din generație în generație. Colindul, bradul împodobit, scenetele cu motive religioase și mesele bogate sunt nelipsite în toate colțurile Țării, în satele din lunca Prutului, R. Moldova, unde Crăciunul este sărbătorit pe stil nou și obiceiurile se păstrează cel mai bine.
– În satele Giurgiulești, Slobozia Mare, Alexandru Ion Cuza din raionul Cahul, povestesc Tatiana Bostan și Aculina Brăila, profesoare aflate la pensie, din satul Giurgiulești, unde tradiția se mai păstrează, femeile și bărbații încep pregătirile cu ceva timp înainte de Crăciun. Bărbații își fac ordine în curte, curăță grajdul, cotețul, iar femeile își curăță casele și pregătesc mâncare tradițională specifică acestei sărbători: friptură, piftie, cozonaci, colaci, sarmale și alte bunătăți românești. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decembrie.
-În dimineața zilei de Ajunul Crăciunului, cei mai mici merg cu “Bolindețul”, vociferând în casa gospodarilor:”Bolindeț, bolindeț, dă bomboane-n coșuleț”, iar déjà seara (dinaintea zilei de 25), adaugă Lilia Tornea, în sat începe colindatul. Acesta este cel mai important obicei românesc de Crăciun: grupuri de copii, băieți și fete, femei și bărbați merg din casă în casă și duc vestea Nașterii Mântuitorului prin colindele lor (cântece specifice de Crăciun, care conțin acest sacru mesaj). După ce colindă, ei sunt răsplătiți cu diferite bunătăți. Colindătorii sunt primiți cu bucurie în fiecare casă, deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper, pentru care faptu sunt recompensați cu nuci, mere, colaci și bani.
-Așa am deprins de la părinți și bunei, așa i-am îndemnat și învățat și pe urmași, se dă cu părerea și tușa Ana Arabagi, și dumneaei locuitoare a satului de la confluența Prutului cu Dunărea. În fiece an, pe 25 decembrie, sărbătorim Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Le povestesc cu dragoste nepoților și strănepoților că micuțul Iisus a venit pe lume într-un sat liniștit, acolo unde Fecioara Maria căuta din poartă în poartă un adăpost pentru a putea naște. Așa a ajuns la casa lui Moș Ajun, care i-a spus că este om sărac și care a trimis-o la fratele său mai mare și mai bogat, Moș Crăciun. Iar Crăciuneasa, soţia lui Moş Crăciun, o femeie miloasă şi bună la suflet, i-a oferit adăpost Maicii Domnului, dar fiindu-i frică de mânia lui Moş Crăciun, a ascuns-o în grajdul pentru animale. Când Moş Crăciun a aflat cele petrecute, s-a mâniat şi a tăiat mâinile soţiei sale. Atunci, Fecioara Maria a făcut o minune – a pus mâinile Crăciunesei la loc, a suflat peste ele şi mâinile s-au lipit. Uimit, Moş Crăciun a văzut şi a înţeles minunea, aflând, la venirea magilor, că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus. El s-a căit şi a cerut iertare lui Dumnezeu…
Armonia plăcută, feeria copleștitoare a Nașterii Domnului se face simțită, în fiece an, la Liceul “Mihail Sadoveanu” din Giurgiulești, instituție educațională de prestigiu, care inspiră, valorifică și promovează valorile naționale. Avem responsabilitatea de a conserva și păstra tot ceea ce ne reprezintă ca neam, opinează directoarea Silvia Machidon. Ca și în alți ani(de fapt, de la fondarea, în 1967 a instituției-n.n.), în aceste zile sunt în toti pregătirile către Sărbătorile de iarnă, programul incluzând activități cultural-artistice, concursul colindelor, târgul de Crăciun ș.a.,toate având nobilul scop de a perpetua datina străbună.
Este de remarcat că oriunde nu s-ar afla cu traiul, locuitorii satelor din lunca Prutului sărbătoresc Crăciunul pe stil nou. Este și cazul lui Ion Bostan, broker vamal la Giurgiulești, care, deși stă la Cahul, nu dă uitării tradiția preluată de acasă, îndemnându-i chiar și pe colegii săi să procedeze la fel. Iar Aculina Arabagi, originară din Alexandru Ioan Cuza, stabilită în Girugiulești, trăiește emoții deosebite în ajunul Sărbătorii:-Precum am deprins de la părinți, preparăm pentru masa de sărbătoare cele mai gustoase bucate, iar pe lângă pâine şi colaci, mai coacem şi Crăciunei. Iar mersul cu icoana, care simbolizează un fel de colind al preoţilor care intră cu icoana Naşterii Domnului în toate casele din localitate binecuvântând astfel gospodăriile şi creştinii, dar şi ţinerea postului, toate făcând parte din tradiţiile de Crăciun respectate în sat…
-Unul din obiceiurile principale ale Crăciunului, spune Vera Dobrioglo, primarul satului Alexandru Ioan Cuza, este colindatul. În mod tradiţional, la colindat merg doar bărbaţii şi flăcăii. Cu timpul însă, în cetele de colindători s-au strecurat şi fete, iar astăzi practic la colindat merg doar copiii. Prin obiceiul micuţilor de a merge cu colindul şi cu Steaua, se vesteşte Naşterea Mântuitorului.
…Colindele de iarnă sunt texte rituale cu conţinut religios închinate Crăciunului şi Anului Nou. Majoritatea colindelor încep cu formula „Steaua sus răsare” evocând astfel momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua ce i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii. Colindătorii primesc de la gazde diverse daruri ceea ce se presupune că aduce noroc şi belşug în casa gospodarului – colaci, nuci, dulciuri, fructe, dar şi bani. În mod tradiţional, gospodarii de la sate taie porcul în Ajunul Crăciunului. Sacrificarea acestui animal are o rânduire aparte şi nimic nu se face întâmplător. În ziua aleasă, dis-de-dimineaţă, bărbaţii casei prind porcul, îl culcă pe o parte, iar cel care-i mai priceput îi înfinge cuţitul în gât, în aşa fel încât pielea să nu se spintece decât atât cât este lăţimea cuţitului. Se spune că persoanele miloase sau slabe din fire nu trebuie să asiste la întreg procesul, pentru că în acest fel, porcul moare cu mare greutate, iar carnea nu va fi bună(îmi amintesc de un sătean, care-l chema, în fiece an, pe tata să-i taie porcul, el fiind mai milos, se suia tocmai în podul casei, pentru a nu auzi și a nu vedea procedura-n.n.). Femeile coc colaci, pâine şi Crăciunei, un fel de prăjituri în formă de cifra opt neîncheiată, care sunt oferiţi colindătorilor şi puşi la icoană. În satul Crăciun de la poalele pădurii Baimacliei, Cantemir, Crăciuneii sunt ţinuţi la icoană până la Bobotează, iar în Cășlița Prut, Cahul, aceştia sunt păstrați până la semănatul de primăvară, când erau puși în coarnele bovinelor. Majoritatea bucatelor de pe masa de Crăciun sunt preparate din carne de porc, ceea ce simbolizează dorinţa de a avea un trai îmbelşugat. Tradiţional se servesc friptură şi cârnaţi de porc, slănină, sarmale, răcituri, peşte, dar şi fructe, dulciuri şi băuturi. În Moldova este atestat şi obiceiul de a mânca în ziua de Crăciun mămăligă, căreia îi sunt atribuite conotaţii magice.
În satul meu natal, Șamalia, mai era o tradiție, denumită “cu împărțitul”:ne trimitea mama cu un colăcel, mere, nuci la o vecină, la rude-cumetri, nași, unchi, mătușă-aceasta fiind și o pomană pentru sufletele celor decedați. De regulă, gazda, care, la rându-I, ne dădea de asemenea ceva de pomană. Mai țin minte și tradiția de a organiza horă în a doua zi de Crăciun, cu banii câștigați de la colindat. În unele sate se auzea că acești bani erau împărțiți la cei nevoiași… -În prezent, se mai colindă pe stil nou și în unele sate din raioanele Drochia, Florești, dar, totuși, preponderent, în localitățile din sudul țării, spune etnologul Natalia Grădinaru. Folcloriștii mai adaugă că multe obiceiuri din Basarabia sunt pe cale de dispariție, iar acestea se întâlnesc mai mult în Bucovina. Potrivit aceleiași surse, în satul Crihana-Veche, Cahul, se mai păstrează un obicei frumos – mersul cu Steaua și Capra. Cu părere de rău, tot mai puțini copii umblă cu colindatul. Persistă opinia că acest obicei se transformă într-un mod de a cere ceva: bani, dulciuri sau alte bunuri, ceea ce nu este corect. Înainte se credea că dacă nu primești colindătorii, nu îți va merge bine tot anul. Și astăzi se crede că orice colindător care îți trece pragul este bine să îl primești, pentru că îți aduce bunăstare, menționează etnologul Natalia Grădinaru.
De altfel, la Crihana-Veche este organizat anual Festivalul „Capra, turca, breaza„, la care participă colective artistice din raioanele Cahul, Cantemir, Leova, dar și de dincolo de Prut, care demonstrează că în localităţile lor de baştină s-au mai păstrat aceste frumoase tradiţii. Băieți și fete, deghizaţi în capre, urşi şi babe defilează pe o scenă improvizată, prezentând publicului tradiţiile strămoşeşti pe care le transmit din generaţie în generaţie.Printre ei sunt și membrii colectivului „Roata Norocului” din Andruşul de Sus, Cahul:”La noi capra este cunoscută de la mic la mare, căci este capra de adolescenţi ce pleacă la chindii, după care- capra de maturi care pleacă la o bucată de noapte şi până în zori, toţi merg şi colindă„, spune Sofia Nucă, conducatorul colectivului, o împătimită a melosului popular, a cântecului și jocului popular. Iar la finele Festivalului de la Crihana-Veche, în scuarul căminului cultural din sat este aprins un rug, care, potrivit tradiţiilor, alungă spiritele rele. …Sărbătoarea de Crăciun are o istorie secular, bogată în semnificații, fiind strâns legată de tradiția, credința poporului român. Colindele vorbesc despre evenimente biblice, nașterea lui Iisus Hristos, aspecte legate de viața satului, despre dragoste, prietenie și solidaritate. Iată de ce trebuie să studiem, să analizăm istoria și semnificația sărbătorii, să păstrăm și să promovăm tradiția și credința populară.
Ion Domenco
