Oricare ar fi aprecierile, agricultura pe această bucată de pământ, întotdeauna a ținut economia pe linia de plutire și a asigurat minimul de existență pentru o bună parte a populației. S-a observat acest fenomen, în special, în anul curent când, precum a resimțit și mai resimte toată lumea, agricultura a fost afectată grav de secetă.
Pe lângă dauna enormă adusă direct oamenilor, care trudesc în câmp, din cauza recoltelor aproape simbolice, n-au avut de lucru cei din industria de prelucrare. Și transportul a funcționat doar la jumătate din capacitate. Au scăzut brusc exporturile, și tot din aceiași cauză, fiindcă volumul de produse agricole s-a diminuat drastic. Direct sau indirect au avut de suferit, practic toate ramurile plăpândei noastre economii.
Cei de la statistică ne semnalează, timid, deocamdată, că economia s-a pornit în declin. La moment, se zice, că diminuarea-i de aproximativ 7 puncte procentuale din produsul intern brut. De fapt, realitatea-i mult mai crudă. N-a rămas timp, până când vom afla toate efectele negative ale secetei. Și nu doar a secetei, dar și mai mult, a atitudinii nepăsătoare, față de starea de lucruri din partea celor, care au fost responsabili și au gestionat, sau, mai precis, au imitat gestionarea domeniului agricol.
Lista celor de la cârma țării, cu ajutorul cărora s-a ajuns la dezastru, este una lungă și include, de fapt, cu mici excepții, aproape toate guvernările de până acum, fiindcă la drept vorbind, nimeni n-a luat în serios un calcul de renovare și de investire în ramura de bază, așa precum se face în țările europene, unde subvențiile în agricultură le depășesc pe ale noastre, la capitole aparte și de zeci de ori. La noi s-a mizat doar pe priceperea și răbdarea oamenilor: s-au descurcat până în acest an, nu se vor pierde nici de acum înainte. Așa a fost. Și chiar în situații de stringentă necesitate, la adresările disperate de ajutor din partea agenților economici din domeniu, răspunsul era de fiecare dată același: nu avem bani, fiindcă țara-i săracă. Între timp din această țară săracă se furau miliarde, restituirea cărora, până la urmă, tot pe umerii agricultorilor revine.
Acum, s-a ajuns la acea stare de lucruri, când oricât de mult n-ar dori cei de la guvern și ministerul de resort, să nu observe gravitatea situației, ea nu poate fi ignorată. Toate rezervele s-au epuizat. Majoritatea agenților economici și dintre cei mari și medii și mici au intrat în iarnă cu datorii la bănci, iar cei cu banii nici nu vor să audă despre acordarea de credite în agricultură, astfel că pregătirile pentru lucrările de primăvară și de fapt de funcționarea unui număr mare de întreprinderi de profil, rămân a fi sub un mare semn de întrebare. O schimbare a situației poate interveni doar cu implicarea financiară directă, eficientă și operativă din partea statului.
P.S.
La ședința parlamentului din săptămâna trecută urma să fie pusă în discuție chestiunea privind situația din agricultură, dar dezbaterile au fost amânate. Este și acest gest o atitudine, departe de a fi constructivă, din partea celor, de care depinde direct soluționarea problemelor grave din ramura de bază a economiei republicii.
Constantin Rotaru
