Cei de au urmărit evoluția situației din agricultură cunosc bine atitudinea guvernanților față de problemele din domeniu. În majoritatea cazurilor, cei care semnalau sau se adresau după ajutor, se alegeau cu promisiuni sau cu o asistență mai mult simbolică. Treptat situația, grăbită și de secetă, a degradat, mulți antreprenori, chiar și dintre cei care știu cum să iasă din situații complicate, s-au pomenit în incapacitatea de a se menține pe linia de plutire. Cunosc mulți fermieri de la sudul țării, care au demonstrat ani la rândul, că sunt în stare să facă agricultură performantă. Acum ei se află în incapacitatea de plată. Arșița a pârjolit toate culturile, lipsindu-i pe oameni de orice speranță pe care o nutreau la început de an agricol. Apelurile în instanțele de stat după ajutor, au fost auzite, dar măsurile întreprinse, nu-s în stare să acopere nici pe departe cheltuielile și efortul depus la îngrijirea semănăturilor și a plantațiilor, la aplanarea relațiilor cu creditorii.
În discuția dintre Maia Sandu și un grup de agricultori, care a avut loc recent la președinție, pentru prima dată am sesizat un semnal clar că șefa statului a pătruns în esența situației din domeniu, că este dispusă să identifice soluții concrete și că va apela la parlament și guvern pentru a schimba spre bine starea de lucruri.
Nu cunoaștem încă ce va urma în perioada imediat următoare, deși e clar că în primul rând se impun măsurile care ar trebui întreprinse pentru a opri falimentarea fermierilor, acordarea de ajutoare, (nu doar simbolice), pentru ca ei să poată continua activitatea.
Nu mai pot fi amânate nici alte măsuri despre care se tot vorbește de ani de zile. Legea acordării subvenției la hectar, adoptată în prima lectură, urmează, în sfârșit, a fi definitivată și adoptată în lectură finală, acesta fiind un suport de valoare pentru toți cei implicați în agricultură și, în special pentru mulți fermieri cu afaceri mai mici și medii. Reabilitarea sistemelor centralizate de irigare, ar fi următoarea acțiune, care ar înlesni mult activitatea în condițiile schimbărilor climatice. (Este salutabil faptul, că procesul a demarat, dar el necesită a fi intensificat, fiindcă reparația doar a 20 de sisteme din cele 88, este mult prea puțin pentru a influența cât de cât starea de lucruri). Printre alte măsuri, care se impun cu titlul de prioritate, sunt cele ce țin de extinderea piețelor de desfacere a produselor agricole, de stimularea comerțului transfrontalier cu România, de neutralizarea dictatului de monopol al companiilor mari la stabilirea prețurilor de achiziții, de același dictat al companiilor de asigurări…
Evident că multe din problemele ce necesită soluționare, nu pot fi rezolvate fără asistență financiară. În acest sens, se impune urgentarea de creare a fondului de susținere a agriculturii. Instituirea acestui fond a fost propusă de către asociațiile de agricultori încă acum un an, dar abia acum carul pare să se miște din loc și-i mult prea important ca procesul să nu se împotmolească doar la stadiul de intenții.
De altfel, în domeniul agricol, anume la capitolul intenții și promisiuni am stat și stăm bine. Dar, precum cunoaștem, agricultura nu se face cu vorbe și făgăduieli. Poate, de data aceasta, cei abilitați cu dreptul de decizii, vor trece li la acțiuni concrete?
Constantin Rotaru
