Apicultorii sau prisăcarii, cum li se zice de obicei acestor oameni în localitățile noastre , sunt o castă aparte de săteni privelegiați, fiindcă nu fiecărui locuitor îi este dat să se ocupe de această îndeletnicire nobilă. Ei, în majoritate, sunt mai dotați în ale agriculturii, mai cumpătați, au o inteligență mai subtilă și, evident, sunt dotați cu cunoștințe mai profunde în ale albinăritului.
Reprezentanții acestei cunoscute profesii s-au întrunit la încheierea săptămânii trecute în capitală, la un Forum Național al Apicultorilor, unde a avut loc o discuție cu un schimb de opinii deseori controversat asupra situației în domeniul apiculturii, unde la moment sunt înregistrați peste două mii de agenți economici. Ei îngrijesc de peste 265 de mii de familii de albine care în anul trecut au produs peste 3500 de tone de miere.
Conform informației lui Andrei Zagareanu, Președinte al Asociației Naționale a Apicultorilor, în această ramură au loc anumite schimbări spre bine. 1500 de apicultori –sau înregistrat în sistemul „bioprotect”, fapt ce a redus cu mult mortalitatea albinelor din cauza substanțelor chimice utilizate în agricultură, treptat se recurge la tehnologii moderne de producere, 20 de prisăci sunt înregistrate ca producătoare de miere organică.
Acestea ar fi modestele realizări. În schimb probleme-s mult mai multe și țin ele în temei de comercializarea produsului finit. Începând cu anul 2022, când a izbucnit războiul Rusiei împotriva Ucrainei, prețul mierii comercializate peste hotare, precum avea să comunice vice-președintele Asociației Exportatorilor de Produse Apicole, Vasile Dulghieru, s-a redus cu 34 de procente. Explicația fenomenului este în scăderea drastică a volumului de vânzări și a prețului la miere în statele UE, unde, odată cu criza politică și economică, acest produs nu mai este considerat unul de primă necesitate, ca de altfel și la noi.
Concentrați în căutarea soluțiilor asupra problemei de desfacere a mierii, participanții la acest for au ajuns la concluzia că ar fi mult mai rentabil de a exporta mierea nu în vrac, cum se face în prezent, când 95 de procente din toată cantitatea să exportă în butoaie, dar să treacă treptat la exportul mierii ambalate în capacități de sticlă de diferite dimensiuni. Costul de vânzare a produsului ambalat este mult mai mare și, astfel, ar putea fi obținut un venit mai mare, care ar acoperi, cel puțin parțial, pierderile de pe urma reducerii volumului de export a mierii pe piețele externe. O altă propunere, care a fost mult apreciată de cei prezenți, a venit din partea oaspetelui de peste Prut, Alina Varadi, expert în apiterapie și apinutriție. Venind cu argumente de pondere în favoarea efectelor curative a consumului de miere, experte din România a formulat și o propunere concretă: fiecărui elev din instituțiile de învățământ să-i fie repartizată, săptămânal câte un borcănaș de miere de 100-200 de grame. Este cantitatea suficientă pentru susținerea și dezvoltarea armonioasă a organismului copilului. Prin acest act de caritate, binevenit și mult prea necesar, autoritățile, odată cu fortificarea sănătății copiilor, ar soluționa și problema de reducere a stocurilor de miere, formate din cauza lipsei piețelor de desfacere. S-ar pitea întâmpla ca și o parte din prisăcarii, care au stocuri mai mari de miere, să livreze în școli o parte din miere cu titlu de binefacere și astfel, prin gestul mărinimos să consolideze și mai mult autoritatea și stima de care se bucură ei în societatea noastră.
Gheorghe Răducanu
