Crăciunul, sărbătorit de către creștini la 25 decembrie(conform calendarului gregorian) și 07 ianuarie(calendar iulian), marchează nașterea lui Iisus Hristos.
Este o sărbătoarea dintre ani, așteptată și mult apreciată de copii și de adulți. Cine dintre noi n-a trăit clipele fericite și emoțiile împodobirii bradului, a cadourilor de sub cetina-i verde, feeria colindelor și a timpului petrecut în familie, în seara din ajunul Crăciunului?
Puțini dintre noi știu, însă, că peste 700.000 de români îşi sărbătoresc onomastica în ziua Naşterii Domnului, adică, de Crăciun. La bărbaţi, cel mai des întâlnit prenume este Cristian, cu derivatele Christian, Cristi, Cristinel, Crăciun, Crăciunel, Crăciunică și Kristian, Dintre prenumele feminine, cel mai des întâlnit este Cristina, alte prenume fiind Cristiana, Cristinela, Crăciuneasa, Crăciunică, Crăciuniţă, Kristiana, Kristina și, mai rar – Krisztina.
Este interesant de știut că într-un șir de localități de la noi se întâlnește numele de familie Crăciun. Astfel, în satul Cociulia, Cantemir, acest nume îl poartă reprezentanții a cca 15 familii, în comuna Ciobalaccia (cu satele Flocoasa și Victorovca) – peste 20 familii, acestea mai întâlnindu-se și în satele Ghioltosu, Gotești, Vâlcele, iar în satul Haragâș-o altă variantă-Crăciunescu.
Dna Maria Dobrin(Crăciun) din comuna Ciobalaccia, care și-a consacrat întreaga viață sectorului zoo din gospodăria locală, avea să ne mărturisească cu mândrie că “neamul nostru, Crăciun, a dat satului, comunității oameni harnici, gospodari și cuminți, cu iubire de țară și de neam”. Bunelul Gheorghe, bunăoară, a luptat pe front, a avut parte, din nefericire, să se afle ceva timp și în prizonierat în Germania, dar a revenit acasă cu distincții pentru vitejia manifestată în luptă. Moșul meu, Lazăr Crăciun, a fost un gospodar priceput, dugheana lui fiind cunoscută și solicitată dincolo de hotarele satului. Ș-apoi, ce să ne ducem departe? Părinții mei – Constantin și Gheorghina – au crescut și educat 8 copii(6 fete și doi băieți), toți având o reputație bună în sat, cu cei 7 ani de acasă, cum se zice. Tot așa ne-am crescut și educat și noi odraslele, împreună cu soțul, Gheorghe Dobrin, lemnar vrednic, gospodar-sadea: cei doi feciori ai noștri sunt harnici, pricepuți, își câștigă cinstit bucățica de pâine”.
”Voi mai adăuga că și alte familii alde Crăciun nu ne-au făcut satul de vorbă, ci din contra, ne mândrim cu ei, căci ne-au dus hăt departe buna faimă a numelui și a localității, avea să mai remarce doamna Maria Dobrin (Crăciun). Zic astea, gândindu-mă la familia distinsului conducător al colectivului de mecanizatori din gospodăria agricolă, Ion Nicolae Crăciun, dar și la copiii dumnealui, care n-au pătat bunul nume al tatălui și mulți-mulți alții, pentru care, evident, sărbătoarea de Crăciun este dublă, deosebită”.
CUNOSCUT DEPARTE DE POALELE PĂDURII BAIMACLIEI, SATUL CRĂCIUN
Sunt sigur că nu toată lumea cunoaște că în raionul Cantemir, pe o buză de deal din preajma pădurii Baimacliei, se află un sătuc cu numele de Crăciun.
Prima atestare a localității datează din 1911. Satul are o suprafaţă de circa 0.73 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 4.51 km. Localitatea se află la distanța de 15 km de orașul Cantemir și la 135 km de capitala Chișinău. Numele, povestesc localnicii, s-ar trage de la fostul boier cu această familie. Cu o populație de numai 280 locuitori, sătucul face parte din comuna Lingura, cu care este legat printr-un drum pietruit. Este vestit mai ales prin oamenii săi gospodari, întreprinzători, harnici și cuminți, care muncesc de ani buni din zori până în amurg în podgoriile ce se întind chiar în preajma satului. Apropo, prin anii 80-90 ai secolului trecut, cunoscutul vinificator, Sergiu Obreja, a reușit să înregistreze o marcă de vin original, cu numele de Crăciunel, solicitat pe piața internă și externă…
Deşi în ultimii ani, ca şi pretutindeni în ţara noastră, o parte din locuitorii sătucului Crăciun, a plecat peste hotare, majoritatea acestei așezări din preajma pădurii Baimacliei, departe de „lumea mare”, îşi duce traiul aici, la baştină, fapt cu care crăciunenii se mândresc. S-a mai dus un an, am păşit în 2023, de care-şi leagă noi speranţe. Tradiţional deja, în perioada sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou, revin la baştină şi crăciunenii zburătăciţi prin ţări străine. Revin să asculte colindul drag, să răvăşească amintirile frumoasei și irepetabilei copilării…
Sergiu Roman, primarul comunei Lingura, ţinu să ne mărturisească că „în satul Crăciun avem frumoase obiceiuri: de Crăciun se face horă, sătenii aşteaptă cu toţii neamuri, cetele de copilași se întrec la colindat…”.
Și de bună seamă, pe ulița satului poți întâlni cete de fetiţe, care umblă cu Steaua. Bucuroase, fetiţele, intră în ogrăzile gospodarilor, care, după ce le ascultă cu atenţie, le poftesc în casă, le servesc cu dulciuri şi, neapărat, cu colăcei-crăciunei. Acum câțiva ani, tușa Elena Ghibuleț ne povestea, făloasă:
– Avem un sat mic, dar cu oameni gospodari, cu care ne mândrim. Ziua de Crăciun pentru noi este o sărbătoare deosebită. În sat se face Horă, copiii umblă cu Steaua, îi aşteptăm cu mare nerăbdare. Apoi, în seara Sfântului Vasile, ne vin urătorii…Cine n-ar poposi în satul nostru, declară că le plac obiceiurile de aici, tradițiile sărbătorilor de iarnă. Ș-apoi, cum să nu le placă? În Ajun, femeile pregătesc bucate alese, ca de obicei, coc Crăciunei, colăcei. Copiii ne colindă, e foarte frumos. Dorim mult, ca aceste obiceiuri să se păstreze mulţi ani înainte…
În Ziua de Crăciun, gospodinele umblă cu împărţitul, oamenii îşi vizitează rudele, dorindu-şi unul altuia un an bun, cu roadă, mană şi noroc la vite, păsări. Aici se spune că dacă în ziua de Ajun îţi întră pe poartă un bărbat, vaca va făta viţeluş, iar dacă femeie-viţică. Sunt şi alte tradiţii, cum ar fi cel cu Crăiunelul, un colac anume, pe care gospodinele-l pun apoi la icoane pentru 40 de zile, după ce hrănesc cu el păsările, animalele din gospodărie, ca să aibă mană.
Text și imagine: Ion Domenco
