Doar cel, căruia nu-i pasă de ziua de mâine, este indiferent la cele ce se întâmplă la noi și în Ucraina. Din ziua invaziei rușilor în țara vecină, pericolul planează evident și asupra noastră. Deși noi, în dorința de a traversa cumva fără mari emoții această sumbră perioadă, ne mângâiem cu gândul că neutralitatea ne va apăra. Dar, în realitate, nici pe departe nu putem exclude varianta ursului rânit, care, în starea de desperare și demoralizare să mai recurgă la o aventură. Nu este de domeniul fanteziei, această afirmație. Chiar șeful Serviciului de Informații și Securitate ne-a prevenit în ajun de anul nou: ”Federația Rusă ar avea în plan să invadeze și Republica Moldova la începutul anului 2023, iar punerea în aplicare a scenariului depinde de evoluția războiului din Ucraina”.
Trimiterea la evoluția evenimentelor din Ucraina este într-un fel încurajatoare, fiindcă pe front situația nu-i așa, precum și-ar dori rușii. Zeci de state ajută țara invadată să scape de agresor. Eforturile comune par a da și rezultatul scontat. Dar războiul în esența sa este imprevizibil și în acest sens informația șefului de la SIS pare a fi îndreptățită fiindcă, la moment, nimeni nu poate exclude varianta aplicării forței militare rusești asupra Chișinăului.
Sperăm, totuși, că versiunea agresiunii militare să rămână în istoria noastră ca o versiune cu statut de absurditate. Mai aproape de adevăr este varianta retragerii rușilor din Ucraina și încheierea războiului pe parcursul anului la începutul căruia ne aflăm. Pronosticurile-s mai mult în favoarea acestui deznodământ. Schimbările le resimt în primul rând politicienii, în special dintre cei, care-și schimbă peste noapte viziunile. Unul mai cunoscut, un fost președinte pro-rus, chiar zilele trecute a surprins publicul prin declarația de condamnare a bombardamentelor rusești în Ucraina. El a spus că din cauza atacului, Republica Moldova a rămas fără energie electrică. Totodată, fostul șef de stat a mulțumit României pentru energia electrică „chiar dacă e mai scumpă”. Aceste vorbe au fost rostite după ani de declarații din partea individului în susținerea rușilor, încuviințarea politicii lor agresive și o ritorică antiromânească permanentă.
Transformările de mentalitate la toate nivelele intervin odată cu schimbarea raportului de forțe pe front. S-ar putea întâmpla ca în anul curent rușii să fie nevoiți să părăsească teritoriile ucrainene ocupate, ș-atunci este mult prea reală situația, când și georgienii vor cere retrocedarea spațiilor cotropite de ruși. Va veni, probabil și rândul Konigsbergului (Kaliningrad) să revină la țara căreia i-a aparținut, și a japonezilor, să ceară insulele ocupate…
Apare o posibilitate reală, ca și la noi să revină la normalitate situația cu teritoriul din stânga Nistrului. Fără susținerea rușilor, această enclavă artificială n-are sorți de izbândă la existență. Va veni, probabil și timpul să-i întrebăm pe rușii ”noștri” de ce nu vor să învețe limba statului și când au de gând să-și schimbe statutul de ”frate mai mare” pe unul de cetățean de rând al țării?
Este mult prea real să se întâmple toate aceste transformări chiar pe parcursul anului curent. Doar cu o condiție: să dăm ascultare rațiunii, să nu ne lăsăm mințiți de pseudopoliticieni, să demonstrăm că suntem stăpâni la noi acasă.
Constantin Rotaru
