Televizorul domină azi în casele noastre şi ne serveşte zi şi noapte diferite programe, care-s pe gustul unora şi, dimpotrivă sunt respinse din start de către alţii. Eu, unul fac parte din cea de a treia categorie care devine tot mai numeroasă. Cea, care conectează cât mai rar posibil acest mijloc de informare. Argumentu-i unul pe înţelesul tuturor: cât poţi asculta diferite ştiri dar la aceiaşi temă despre cât de mult au grijă cei de la guvernare şi de la preşedinţie ca viaţa cetăţenilor să devină mai fericită şi mai avută şi cât de mult încurcă acestui proces opoziţia, care tot aminteşte ba despre miliardul furat, ba despre corupţie, care, de fapt, nu există în această ţară, (la părerea demnitarilor).
Dar întrucât nu poţi umplea la nesfârşit toate programele doar cu informaţii sterile şi evident tendenţioase, dat fiind că blocul de ştiri mai are nevoie şi de operativitate, responsabili de ediţii recurg la informaţii dintre cele ce ţin de criminalitate. Or, la acest capitol viaţa ne pune la dispoziţie multe şi diverse fapte. Numai în perioada sărbătorilor de Paşti (când ar trebui să dăinuie buna înţelegerea şi smerenia) am auzit atâtea veşti triste şi inexplicabile, că aveam impresia la moment, că nu mai locuim într-o ţară creştină, dar ne aflăm pe insula, unde nu există nici legi nici raţionament. Cum altfel poate fi explicat faptul, că feciorul îşi omoară ambii părinţi, că tot mai frecvent în casele din satele noastre sunt găsiţi bătrâni snopiţi în bătăi şi ucişi doar pentru o sută-două de lei, că tot mai frecvent sunt descoperite cazuri de viol şi maltratare a fetelor. Sunt îngrozitoare aceste ştiri şi au loc ele, nu în altă ţară sau în altă localitate, dar chiar alături, iar noi, simplii cetăţeni, suntem deseori martori sau victime ale acestor crime.
Evident, că în aceste condiţii, tot mai des ne întrebăm, de ce nu se pune capăt dezmăţului, de ce nu suntem apăraţi şi când vom putea trăi în siguranţă?
Ca în orice stat (care pretinde a fi unul civilizat) avem şi noi structuri, care trebuie, conform legii, să ocrotească ordinea publică. Statul întreţine (pe banii noştri a contribuabililor) un imens aparat poliţienesc. Ne dăm seama cât de numeros este acest efectiv, atunci când poliţiştii sunt mobilizaţi „să-i apere” pe participanţii la mitingurile de protest. În alte situaţii, tocmai atunci, când într-adevăr este nevoie de ei, acestea de cele mai multe ori lipsesc de la faţa locului. Nu fac multă treabă poliţiştii nici la capitolul descoperirea crimelor, ca să nu mai vorbim şi de prevenirea lor.
Am mai abordat şi cu alte ocazii tema criminalizării societăţii şi chiar aveam o vagă speranţă, că vor fi luate totuşi măsuri mai eficiente pentru a pune capăt debandadei. Nu s-a întâmplat.
Doar la nivel oficial se declară că lucrurile merg strună. Numai în rapoartele oficiale criminalitatea scade. De fapt, se întâmplă invers: numărul infracţiunilor este în permanentă creştere, iar măsurile de combatere sunt insuficiente şi practic nu se întreprinde nimic pentru a pune capăt haosului.
…Cât priveşte televiziunile loiale puterii, le-aşi sugera să o lasă mai moale cu proslăvirea demnitarilor. Mai utilă ar fi abordarea în emisiuni la modul serios a situaţiei pe care o atestăm în structura internelor, situaţie de deplină incapacitate de a curma răul. Structura, care se numeşte Ministerul de Interne se cere a fi reformată din talpă, lupta cu crima fiind încredinţată profesioniştilor. Altfel, s-ar putea întâmpla, că într-o bună zi şi dintre cei care ne povestesc din televizoare despre viaţa bună pe care o trăim, să nimerească în imensa listă a jertfelor criminalităţii şi corupţiei.
