Subiectul cu cultura lucrării pământului de mai mulţi ani îmi măcină sufletul, fiind lăsat pentru realizare de la o zi la alta. Şi poate că aşa şi rămânea pentru „mâine”, dacă mai deunăzi nu-mi era dat să aud replica donului Ion Şchiopu, vechi şi apreciat  agricultor din satul Cioburciu, cetăţean de Onoare a raionului Ştefan Vodă:”Cine astăzi îşi mai bate capul de sănătatea acestui pământ care ne hrăneşte pe toţi de-a rândul? Şi atunci mi-am zis că a venit timpul să le înşir pe toate pe hârtie. Dar, cum se zice, să le luăm pe toate la rând.

 1…”Dacă nu dăm nimic pământului, nici el nu ne va da ceea ce dorim”.

 Potrivit datelor oficiale statistice, întru asigurarea necesităţilor alimentare ale populaţiei în număr de peste 72 mii de locuitori, raionul Ştefan Vodă dispune de 78760,60 hectare de terenuri, cele mai mari suprafeţe fiind plasate în raza primăriilor Volintiri -7730 hectare, Copceac-4154 ha,Ciobirciu-4154,06 ha,Popeasca-2862,68, Senionovka-2689,98 ha, Palanca-2680 ha şi tot aşa, în totalmente îngrijite de şapte cooperative agricole, 9 societăţi pe acţiuni,98 societăţi cu răspundere limitată, un kolhoz, cât şi de cele peste 13400 gospodării ţărăneşti (de fermier).

Potrivit unor estimări, pentru asigurarea necesităţilor alimentare minime ale unei persoane de pe glob este nevoie de 0,6 hectare de terenuri arabile. În Uniunea Europeană spre care tindem, e nevoie de minimum 0,15 hectare pe cap de locuitor. Fiecărui cetăţean al Republicii Moldova îi revin 0.43  ha, iar cota optimă al raionului Ştefan Vodă este stabilită de 1.089 hectare. Pe cât de fertile sunt solurile raionului, şi ce s-ar putea face pentru a le proteja? Fireşte cu nu vom putea da un răspuns amplu la această întrebare, dar vă îndemn să reflectăm împreună asupra subiectului în cauză.

După cum am menţionat, oamenii de ştiinţă au calculat aproximativ câte hectare de pământ sunt necesare unei singure persoane pentru a se hrăni, dar câţi dintre noi calculează ce au făcut pentru ca aceste pământuri să ne poată asigura hrana? Nu fără termei bătrânii satelor noastre spun că, dacă nu dăm nimic pământului, nici el nu ne poate da ceea ce dorim. Să ne amintim, spre exemplu, cât de elogiate erau pământurile noastre în perioada anilor 70 ai secolului trecut. Pretutindeni se vehicula afirmaţia că avem cele mai bogate soluri din fosta Uniune Sovietică. Iar raionul Suvorov de pe atunci, actualmente Ştefan Vodă, în permanenţă era considerat un poligon experimental de concentrare şi specializare a agriculturii republicii. Numai agricultorii din satul Talmaza, bunăoară, produceau anual peste 28 mii de tone de legume. Spre regretul nostru, avu să ne spună vestitul agricultor Trofim Grosu din localitate,toate acestea s-au dovedit a fi  iluzii. Ultimele cercetări din domeniu arată cât de mult starea ecologică a pământurilor noastre nu mai este atât de bună precum se credea.

Practicile agricole din trecut, bazate pe tehnologii intensive cu folosirea excesivă a fertilizanţilor chimici, a pesticidelor, erbicidelor, au redus considerabil capacitatea de reproducere a fertilităţii solurilor şi, implicit,calitatea lor. Pe lângă toate acestea, majoritatea ţăranilor au rămas fără echipamentele tehnice, nu au cunoştinţele necesare de specialitate, utilizează scheme tehnologice vechi cu o cantitate insuficientă de îngrăşăminte. Plus la toate, a fost deteriorat vestitul în întreaga republică sistem de irigaţie, care pe timp de vară potolea setea a optzeci la sută din câmpurile raionului. Poate pentru unii aceasta nu prezintă o problemă, însă e de datoria noastră să menţionăm că, din punct de vedere economic,solurile constituie componenţa cea mai valoroasă a resurselor naturale, de aceea exploatarea raţională a terenurilor trebuie să devină pentru cei de la cârmă obiect de prima importanţă.

2. De la cernoziom la soluri sterile

Nu trebuie să subestimăm gravitatea poluării solului, deoarece în cazul dat, după părerile şi convingerile savanţilor de la Institutul Republican de Pedologie „N.Dimo”, nu se poate aplica nici un procedeu de restabilire. Remedierea solului este posibilă numai prin  acţiunea factorilor naturali, ceea ce decurge foarte lent şi durează mult timp. Pe parcursul ultimilor 50 de ani (datele aparţin savanţilor de la institutul „N.Dimo”) media de bonitate a pământurilor republicii a scăzut de la 70 până la 60 puncte, nota maximă fiind de 100 puncte.

Care este starea de lucruri în raionul Ştefan Vodă? Potrivit dlui Alexei Jitaru, şef-interimar al serviciului relaţii funciare şi cadastru, în raion sunt peste 2185 hectare de pământuri lăsate în pârloagă, cele mai multe fiind în primăriile Talmaza -304 hectare, Ştefăneşti-279, Ermoclia-231, Tudora-261, Olăneşti-135, Cioburciu-235 hectare. În raza raionului sunt multe soluri degradate de eroziune,salinizate,afectate de alunecări de teren. Deoarece nici până în prezent nu s-a deprins să fie exploatate solurile şi nimic nu li se dă în loc – nici hrană (îngrăşăminte),nici irigare – ele sunt epuizate. Este timpul nu doar să se constate această situaţie degradantă, dar şi să se întreprindă ceva în privinţa ameliorării solurilor. Actualmente bonitatea medie a solurilor agricole din teritoriul raionului constituie doar 62 puncte. În particular pe primării: Tudora-61 puncte, Volintiri,Semionovka,Feşteliţa–câte 57, Alava-58, Popeasca-53 şi doar la Carahasani, unde se mai păstrează ferma de lapte-marfă a întreprinderii agricole „Carahasani-Agro”, şi lanurile satului în fiece an sunt administrate cu îngrăşăminte organice, bonitatea solului atinge nivelul de 73 puncte.

Mai mult ca atât, dacă judecăm după comportamentul celor care exploatează pământul şi sunt responsabili pentru starea  solurilor, atunci, evident,observăm că străduinţele lor sunt orientate spre a stoarce cât mai mult din pământ fără să-i păstreze fertilitatea. Justificări poţi auzi cu duiumul: n-ajung braţe de muncă şi de aceea an de an semănăm doar grâu, porumb,rapiţă ori floarea –soarelui,suntem o ţară săracă şi prioritatea fiecăruia dintre noi e să supravieţuiască. Alte generaţii să-şi bată capul de salvarea solurilor noastre. Aici comentariile sunt de prisos.

Destul de interesantă în această privinţă mi s-a părut părerea unor agricultori din satul Căplani. Dacă ar fi înţeleasă la nivel înalt problema solurilor, zis-au căplănenii, nu s-ar mai aloca sume considerabile  pentru construcţia ori menţinerea aşa-ziselor iazuri anti eroziune, care de fapt servesc ca depozite de sol spălat de pe versanţi, deoarece nu se realizează măsurile de protecţie pe pante şi povârnişuri.

Să nu ne mire faptul că fertilizarea solurilor continuă să scadă pe an ce trece, iar fenomenele de „secetă” şi de deşertificare se intensifică, avu să spună şi domnul Valentin Caracaş,agronomul-şef al gospodăriei agricole „Focaro-Agro” din satul Copceac, deoarece în ultimii 20-25 de ani volumul îngrăşămintelor organice încorporate în sol s-a redus ori chiar a dispărut definitiv.

Printre altele fie spus,agricultorii de la Copceac, după câte am fost familiarizat, sunt unicii în întregul raion, care colectează/cumpără băligarul din curţile sătenilor întru îmbunătăţirea nivelului de fertilitate a câmpurilor.

3. Ne înecăm în chimicale

Deşi în ultimii ani utilizarea chimicalelor s-a redus simţitor ele continuă să fie o sursă importantă de poluare a terenurilor agricole. După cum susţin ecologiştii, astăzi aproape că nu există loc pe pământ unde n-ar fi depistate urme de pesticide, ele se găsesc chiar în plantaţiile împădurite.

Cu toate că se consideră că acestea nu au efecte semnificative asupra solurilor, pesticidele nimeresc în fructele şi legumele cultivate pe terenurile respective, în iarba pe care o pasc animalele şi apoi în corpul lor. În urma consumului acestor alimente contaminate pesticidele pătrund în organismul uman, având apoi urmări foarte grave asupra sănătăţii noastre.

Cum de au nimerit pesticidele în sol de vreme ce sunt atât de nocive? Iată ce avu să  relateze pentru „Gazeta satelor” Valeriu Boian, şeful Centrului raional de sănătate publică:

  • În perioada sovietică pesticidele şi alţi compuşi cloro-organici, cum ar fi, de exemplu ierbicidele,fungicidele,insecticidele, erau aplicate pe larg pentru protecţia culturilor agricole contra bolilor şi dăunătorilor. Cea mai răspândită metodă era dispersarea pe suprafaţa solului a soluţiilor şi prafurilor ce conţin asemenea compuşi. Chiar dacă pesticidele erau destinate să cadă pe frunzele plantelor, o bună parte din ele ajungeau pe suprafaţa solului. De asemenea aceste substanţe erau introduse în semințe,odată cu tratarea contra bolilor şi paraziţilor. Poluarea solului mai are loc la încărcarea şi descărcarea chimicalelor sau la staţionarea aparatelor pentru introducerea ierbicidelor. După zeci de ani de asemenea poluări accidentale, pe câmpurile raionului sau la marginea lor şi astăzi se mai văd pleşuri de pământ.

4.Eroziunera ne distruge solurile

E bine ştiut că supraexploatarea terenurilor agricole din ultimii 50-60 de ani a condus la intensificarea proceselor de eroziune şi alunecări de teren. Conform datelor statistice, peste 7969 hectare de terenuri din raza raionului sunt afectate de eroziune, inclusiv pe primării: Volintiri-620 hectare,Semionmovka-460hectare,Popeasca-847 hectare,Ermoclia-691 hectare, Cioburciu-1106 hectare de straturi fertile. Nu e greu să ne imaginăm cum afectează aceste eroziuni dezvoltarea economică a raionului. Procesele erozive provoacă nu numai degradarea sectorului agricol, ci şi înnămolirea iazurilor şi bazinelor acvatice, poluarea solurilor din depresiuni şi a apelor freatice cu pesticide şi îngrăşăminte minerale spălate de pe versanţi.

În loc de încheiere

Și pentru anul agricol curent sunt elaborate și preconizate activități agricole de amploare. însă, nici într-un document oficial de stat nu este abordată tema ocrotirii solului. Problema rămâne una fără soluții.

Poate e timpul şi cazul ca cel puțin în primării şi în unităţile de producere agricolă să se atragă o atenţie mai mare la alocarea unor investiţii în revitalizarea pământului? Se cere doar voinţă, gândire strategică şi responsabilitate. Poate renunțăm la rezultate bune azi și cu orice preț? Poate ne concentrăm asupra revigorării solului, căci, să nu uităm, pământul face parte din existența noastră, ne menţine viaţa. Dacă nu protejăm ceia ce avem mai scump, vom rămâne și în viitor pe lista celor mai sărace țări din Europa.

 Grigore TESLARU

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here