Satul Cenac, raionul Cimișlia, se află la distanța de 12 kilometri de Cimișlia și la 81 kilometri de Chișinău, pe valea râului Ialpug. Inițial, localitatea era denumită Ceanac, ceea ce din limba nohaico-turcă se traduce „Strachină”. Aceasta, probabil, din cauza că locul, unde a luat naștere satul, are forma unei străchini întoarse cu fundul în sus. Potrivit unor cercetători, denumirea actuală de Cenac rezultă din cea veche, Ceanac, care a fost schimonosită de cotropitorii ruși, odată cu ocuparea Basarabiei în 1812.
În ultimii ani, afirmă primarul Oleg Sandu, în localitate se atestă că majoritatea populației devine tot mai atașată de adevăratele valori ale neamuluie.
Dovadă în acest sens este și înfrățirea satului Cenac cu comuna Gorgota, din județul Prahova, România. În cei aproape zece ani de când s-au înfiripat relațiile de colaborare Cenac –Gorgota, au fost numeroase deplasări reciproce de delegații oficiale, pe parcursul cărora a fost studiată experiența acumulată în diverse domenii, au fost elaborate programe comune, s-au organizat excursii, activități culturale și sportive etc. Acordul de înfrățire dintre cele două entități se materializează în fapte concrete: este vorba de suportul financiar acordat primăriei Cenac în reabilitarea și revigorarea infrastructurii localității – reparația căminului cultural, a drumurilor din sat, ajutoarele acordate gimnaziului, grădiniței ș.a. În semn de recunoștință, consiliul local a decis în unanimitate să denumească o stradă a satului Gorgota. – – Bunul nostru prieten, inginer Ionuț Dumitru Nicolae, primarul comunei Gorgota, povesteşte primarul Oleg Sandu, ne relatează de fiecare dată cu admirație și mândrie despre oamenii din cele cinci sate ale comunei, despre frumusețea vieții la țară în orice anotimp al anului, despre evenimentele cultural-artistice, sărbătorile, festivalurile și concursurile artiștilor amatori, târgurile și expozițiile meșterilor populari, care au dus hăt departe faima comunei; despre întâlnirile de suflet cu frații din stânga Prutului, așteptate cu mult drag de noi toți.
Comuna din valea Prahovei are în componența sa cinci localități, cu peste 5.000 de locuitori. Este alcătuită din cinci sate – Crivina, Fânari, Potigrafu, Poienarii Apostoli și Gorgota, așezare ctitorită pe la 1864 de însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a cărui statuie poate fi admirată în satul Potigrafu. Această comună poartă pecetea unei munci cu pasiune, cu multă dăruire a unui inginer, cu nume simplu, de la țară: Ionuț Dumitru Nicolae. A fost ales de obștea sa – obște care numără azi noi și noi obiective în plan gospodăresc și edilitar – și se află în această funcție de mai bine de două legislaturi. Această localitate cu câmpuri roditoare și pâlcuri întinse de păduri de foioase din vechiul Codru al Vlăsiei este protejată de apele învolburate ale Prahovei și Ialomiței. Aproape peste tot se văd azi construcții noi, realizate cu bani ai gospodarilor din cele cinci sate componente –dar și cu mai multe milioane de euro din bani europeni. În afară de străzi și trotuare noi, asfaltate, de școli, grădinițe, iar acum și de un „palat“ de învățătură pentru tinerii meseriași, faima și consacrarea comunei a fost adusă și de festivalul anual „Tradiție și continuitate“, ajuns acum la ediția a XV-a. Este o zonă vestită de gospodari iscusiți, vestiți prin măiestria îndeletnicirilor lor, îmbrățișate de multă vreme, îndeletniciri specifice satului românesc de câmpie – meserii legate de lucrarea lemnului, în egală măsură a fierului, dar și de construcții gospodărești diverse, precum și de olărit, de împletituri, de sobe de teracotă, de confecționarea de căruțe și de trăsuri, care le-au adus o meritată faimă. Sate vechi, ridicate de urmași ai vitejilor lui Mihai Vodă Viteazul, cu case cochete și gospodării chivernisite, săteni care la vremea lor au ridicat multe dintre cartierele și edificiile de azi ale Ploieștilor.
Mai nou, gorgoțenii au creat un monument al eroilor din Primul Război Mondial și din Războiul pentru Independență, pe care-l vor inaugura la Cenac. Pandemia a amânat, pentru o perioadă de timp, evenimentul. Dar, zice Ionuț Dumitru, primarul de Gorgota, abia așteptăm să revenim la Cenac și să ducem la capăt acțiunea.
– Acordul de înfrățire, continuă edilul Oleg Sandu, ne oferă și în continuare noi facilități în apropierea de izvoare, de vatra și cultura străbunilor. Ziceam că aleșii locali, locuitorii satului Cenac, au ales în unanimitate să se orienteze spre valorile neamului românesc, spre istoria strămoșilor, nutrind în permanență o apropiere de frații de peste Prut. Drept confirmare pot servi și evenimentele prilejuite de Centenarul Marii Uniri: în februarie 2018, Consiliul sătesc Cenac votează Declarația-Simbol de Reunire cu România; în același an, o delegație a Consiliului sătesc, alături de care și un colectiv de artiști amatori participă la Primul Festival de Datini și Obiceiuri Românești la Cimișlia; apoi – la Festivalul Meșteșugurilor de la Gorgota…Un alt indiciu al prezenței spiritului de a studiere și valorificare a trecutului, istoriei satului este și dorința autorităților de a amenaja și deschide un muzeu al satului, unde-și vor găsi locuri de cinste cele mai scumpe relicve ale strămoșilor – obiecte și lucruri din casa și gospodărie buneilor și străbuneilor, unelte de muncă, tradiții, obiceiuri, datini ș.a.
Este un obiectiv de mare valoare și importanță, “cu tragere lungă”. Or, Cenac înseamnă oamenii lui – de ieri, de azi și de mâine – înseamnă Primăria, Biserica, Școala, Grădinița de copii, Căminul cultural, unde ei găsesc Lumină și Credință, străzile, drumurile, văile și dealurile, câmpiile, țarina străbună, care ne hrănește, cu generozitate și bunăvoință. Mai înseamnă și marea dorință a sătenilor de a face cât mai mult, cât le stă în puteri pentru prosperarea localității, pentru ca atunci când copiii, nepoții și strănepoții lor vor trăi clipe de bucurie, de satisfacție pentru lucrurile bine făcute să-i pomenească doar de bine, să nu dea uitării tragicele pagini din istoria Cenacului. Generațiile prezente și viitoare trebuie să cunoască în amănunte că cea mai mare tragedie pentru sat a fost foametea din anii 1946-1947, organizată de cotropitorii sovietici. Numărul celor morți de foame nu este cunoscut cu precizie (este vorba de cca. 900 de vieți omenești-n.n.), deoarece nimeni nu a dus evidența cadavrelor strânse de peste tot, încărcate în căruțe și apoi îngropate în morminte comune, pe un maidan din centrul satului, acesta devenind astfel al doilea cimitir din localitate. Întru înveșnicirea amintirii consătenilor căzuți pe câmpul de luptă, în războaie, în lagărele de concentrare și de muncă, la foametea din 1946-47, ce și-au găsit sfârșitul departe de casă și fiind înmormântați în 20 gropi comune – fără cruci, fără pomenire creștinească, la 28 august 2021, în centrul satului, a fost inaugurat un somptuos monument – Crucea Eternității. Cu acest prilej, vorbitorii au declarat:această Cruce va fi una pentru toți sătenii din cimitirul vechi, amplasat chiar în preajmă.
Bucură mult faptul că pentru majoritatea populației satului Cenac, baștina nu e pur şi simplu pământul pe care trăiesc; e țarina sfințită cu sudoarea și sângele strămoşilor; e cel care te aşteaptă mereu, cu bucurie, fără condiționalități, oriunde ai fi plecat; e cel care aprinde în inima fiecăruia flacăra patriotismului, sentiment profund şi emoţionant, nestinsă în inima locuitorilor satului Cenac, care, sunt sigur, au însușit adevărul: nu cu fraze și promisiuni deșarte crește națiunea adevărată, ci cu fapte concrete. Doar așa, zic ei, poți vedea și păstra nestinsă lumina și seninul zilei de mâine.
Ion Domenco
Această publicație a fost tipărită cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova”
www.drrm.gov.ro.
Conținutul acestei publicații nu reprezintă poziția ofi cială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova
Proiect fi nanțat de Departamentul pentru Relațiacu Republica Moldova
