Spre deosebire de pleada de comentaori și experți în materie, entuziasmați de conducerea anterioară a guvernului, nu m-ași grăbi să-i cânt difirambe celui, care a părăsit recent una din cele mai înalte funcții în stat. Chiar din simplul motiv, că în perioada de cârmuire a fostului premier, practic nu s-a întreprins nici o activitate, care cel puțin, ar urni carul din loc în domeniul economic. Evident că creșterea de un procent, două a PIB-ului, nu poate fi considerată drept realizare, cum nu pot fi înregistrate drept mare izbândă nici creșterile salariale și pensiile, care erau imediat neutralizate de o creștere și mai vertiginoasă a prețurilor la toate mărfurile și în primul rând, la cele alimentare.
Dar, pentru că obiectivismul, este principiul nostru de bază, se cere să menționăm, că fostul executiv republican a activat în condiții specifice, extrem de complicate, ceea ce în mare măsură a determinat și stagnarea economică. Războiul din imediata apropiere a hotarelor noastre, politica agresivă fațăe de țara noastră a celor, care au invadat Ucraina, nici decum nu stimula atragerea investițiilor străine, fără de care economia pur și simplu nu se poate dezvolta. Dar, și în aceste condiții, un guvern, care are drept sarcină primordială elaborarea și supravegherea regulilor de joc, putea să ifluințeze, (utilizând doar mecanismele economice și financiare), formarea prețurilor și, astfel stoparea dezmățului târgoveților, care au umflat la infinit prețurle și au inițiat astfel o inflație de extrem de periculoasă, care ține în șah și în prezent marea majoritate a populației acestei țări.
Amintim despre aceste probleme, nu pentru că ne-ar face plăcere „să-l vorbim de rău” pe cel plecat atât de neașteptat din fruntea guvernării. Scopul e unul pragmatic: peste doar câteva zile urmează a fi instalat un alt guvern și evident, că ne-m dori ca el să înceapă de la soluționarea celor mai stringente probleme. Iar grija pentru nivelul de viață al concetățenilor săi, ar trebui să fie o prioritate pe tot parcursul activității noului executiv.
Practic, asta ar însemna, pentru început, să pătrundă în esența fenomenului inflației, care a afectat și continie să sărăcească anume locuitorii Moldovei, țară numită agrară, adică cultivatoare de produse alimentare, dar unde anume alimentele sunt comercializate la prețuri enorme. Următorul paradox e și mai surprinzător: prețurile cresc, iar fermierii, adică cei, care ar trebui să beneficieze de aceste creșteri, o duc din ce în ce mai rău, mulți dintre ei aflându-se în prag de faliment.
De ce se întâmplă așa și ce trebuie de întreprins pentru a pune capăt dezmățului celor care întradevăr se îmbogățesc, aflâmdu-se în ipostaza din fabula cu ”Musca la arat”?
Și dacă pentru noua guvernare va fi interesantă această întrebare și ea va căuta soluții reale pentru a găsi răspunsul adecvat, atunci, cine știe, s-ar putea întâmpla și miracolul așteptat de toată lumea, să scăpăm, în sfârșit, de calificativul înjositor de cea mai săracă țară din Europa.
Constantin Rotaru
