Contrar afirmațiilor vehiculate în presă și în dezbateri publice, precum că satele noastre sunt în proces de dispariție, la expoziția „Tourism & Travel Expo”care a avut loc săptămâna trecută la Centrul Internațional „Moldexpo” din capitală, am observant o tendință nouă, care sugerează contrariul.
Printre cele peste 100 de companii din domeniul turismului, care au participat la acest eveniment, o bună parte au constituit-o pensiunile rurale din diferite localități rurale de la noi. Comparativ cu anii precedent, numărul lor a fost cu mult mai mare. Dacă în anii trecuți ne limitam doar la Orheiul Vechi, la Vadul lui Vodă și…cam atât, de data aceasta constatăm prezența a zeci de pensiuni, din diferite regiuni ale țării, toate cu un colorit specific și cu o prestanță deosebită, care reflectă modul de viață, obiceiurile, particularitățile, inclusiv și cele gastronimice ale regiunii în care se află pensiunea.
La „Beciul din Stâncă” de la Naslavcea, spre exemplu, cea mai de nord localitate, accentul se pune pe natura extrem de frumoasă din partea locului cu priveleștea inedită spre Nistru cu insula pitorească „Inima Nistrului”, cu alte colțișoare de rai, care doar aici le poți savura, dacă poposești la această pensiune. Gospodarii au grijă ca oaspeții să beneficieze și de un confort la nivelul european, să fie satisfăcuți și de bucatele originale servite de gazde.
O altă pensiune, numită „Poemul Plopilor”, inaugurată acum un an, este dizlocată în centrul țării, în cel mai pitoresc loc din preajma satului Sazulenii Noi, Ungheni. Aici, într-un alt colțișor de rai, turiștii se bucură de liniștea mediului rural și priveliștea frumoasă, proprie naturii din centrul țării. Și aici, managerii pensiunii oferă vizitatorilor căsuțe aparte, dotate cu aer condiționat, frigidere și televiziune prin cablu. La dispoziția oaspeților este o piscină, o sauna, terenuri de sport, o zona de grătar și o cramă cu vinuri alese, produse doar din strugurii cultivați pe podgoriile din partea locului.
Prezentă la expoziție cu un stand aparte, a fost și pensiunea rurală de prin părțile Călărașului, de la Răciula și se numește ea, „Casa Mierii”. Proprietarul pensiunii, Constantin Stegărescu, are în gestiune și o prisacă și evident, pune accentual pe familiarizarea vizitatorilor cu procesul de colectare a mierii și explica multiplele modalități de utilizare pentru sănătate a mierii și produselor din apicultura. De asemenea, vizitatorii pot gusta diferite tipuri de miere îmbinată cu nuci și vin de casă, să facă un suvenir din ceară de albine, și, desigur, să cumpere mierea preferata. Degustările aici se fac la o terasă amenajată asemănător unei Case Mari: o verandă din lemn, unde sunt expuse obiecte vechi moldovenești, folosite în viața cotidiană, o colecție de circa 200 de prosoape unice, vechi de peste un secol.
Ar fi multe de povestit despre alte zeci de pensiuni turistice, care au apărut la nordul, centrul și sudul țării în ultima perioadă de timp. Multe dintre ele, au fost prezente la această expoziție. Proprietarii pensiunilor au demonstrat și au vorbit cu vădită mândrie despre ce au reușit să întreprindă pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști, despre intenția de a se dezvolta, despre posibilitțile care le oferă turismul, dacă este susținut la nivelul cuvenit de stat.
Or, anume la acest capitol, instanțele responsabile de domenul turismului, au restanțe mari. Practic, toate afacerile în turismul rural au fost și sunt realizate pe seama initiativei, entuziasmului și a mijloacelor prorietarilor de pensiuni. Aceștia, cu forte și mijloace proprii, au reușit să pună baza, practic „de la zero” a unei industrii, care, poate chiar în viitorul apropiat, va aduce un aport mult mai mare în economia țării, va crea locuri noi de muncă, va conduce la un alt nivel de trai în mediul rural.
Pentru a susține aceste transformări de bun augur, ar fi necesară o nouă abordare a dezvoltării domeniului, o elaborare a unui program la nivel național. Este nevoie în primul rând de construcția drumurilor moderne între localități, a căilor de acces spre pensiuni, de crearea unei infrastructuri durabile, de promovare a turismului rural la nivel international, de alte elemente atât de necesare unui început de reală perspectivă. S-ar putea întâmpla, atunci, ca la viitoarele expoziții printre participanți să avem un număr și mai impunător de pensiuni rurale, iar îndeletnicirea atât de mult profesată în țările dezvoltate, să devină una mult mai solicitată și în țara noastră.
Constantin Rotaru
