Alexandru CATAN: „Alternativă decât Uniunea Europeană noi nu avem”

FIŞIER BIOGRAFIC

   Născut la 27 martie anul 1978 în satul Popeasca,raionul Ştefan Vodă.

   După absolvirea  a 9 clase la şcoala medie din localitate, face carte la Colegiul Naţional de viticultură şi vinificaţie, după absolvirea căruia,  îşi continuă studiile la Universitatea Tehnică din Moldova, facultatea – tehnologia vinului.

   Având în buzunar diploma de tânăr specialist, în anul 2001 este angajat în funcţie de tehnolog în colectivul fabricii de vin din satul Carahasani, raionul Ştefan Vodă.

   Peste 5 ani este promovat în funcţia de director la fabrica de vin „Leon Gri” din satul Talmaza, acelaşi raion.

   Din anul 2012 şi până în prezent este Director General al Companiei de vinificaţie cu capital mixt ” Grappe Allians”.

   Este preşedinte al organizaţiei teritoriale raionale a partidului PAS şi membru al consiliului raional Căuşeni.

   Căsătorit şi educă doi copii.

…

Aşa e hărăzit pe lumea asta că în vremurile grele oamenii se plâng pe viaţă, chiar dacă ştiu că degeaba se plâng. Vremurile, însă, de aceea şi-s grele, că nici n-ai cui te plânge – nu te aude nimeni şi chiar dacă te aude, nu te poate ajuta. Deşi, la o adică, tot nu poţi spune că s-a terminat omenia în lume – ba ici, ba colo apare câte un om bun cu minte trează  care nu numai la sine se gândeşte, ci şi la semenii săi.

În rândurile ce urmează pot afirma cu certitudinea pe care mi-o asum că vă propun un interviu cu un domn pe nume Alexandru Catan, exorbitant de  fin, inteligent şi respectabil, care îmbină perfect profesia de specialist în domeniul vinificaţiei, cu arta, sportul, literatura, oferind cărţilor o bună parte din timpul său liber. Are cele mai delicate principii de viaţă, corectitudine, sinceritate şi onoare. Iar din acest motiv prietenii îl înconjoară.

– Domnule Alexandru Catan, domiciliaţi la Căuşeni, trăgându-vă, însă, originea din satul Popeasca, localitate care se spune că e un sat cu oameni de mari gospodari.

– Da. Popeasca e un  sat mare, cu oameni gospodari, ambiţioşi şi mândri…Dar au şi cu ce se mândri, deoarece tendinţa asta e: la mine nu trebuie să fie mai rău ca la vecini, ceea ce-i  face să muncească mai mult şi toată vremea să tindă la ceva mai ambiţios, iar munca sigur că le răsplăteşte cu rezultate – case mari, frumoase, mobilate, gospodării aranjate cu maşini în ogradă. Sunt sigur şi simt într-un fel că sunt şi  eu  marcat de această tendinţă. Nu mă pot opri de a-mi realiza scopurile, mergând mereu  mai departe, indiferent de greutăţi.

– Care e unul din visele realizate pe care ni-l puteţi oferi ca exemplu?

– Când eram student la Universitatea Tehnică din Chişinău, după lecţii ne adunam cu colegii, fiecare spunându-ne visele – unde vrem să trăim, unde vrem să lucrăm…Eu toată vremea am ştiut precis ce vreau. Şi visul mi s-a împlinit de fiecare dată.

Actualmente domnia sa dirijează activitatea de producere în domeniul vinificaţiei la Societatea vinicolă cu capital mixt „Grappe Allians” din satul Carahasani, raionul Ştefan Vodă. Timpul în care domnia sa lucrează în acest domeniu  este nu numai lung ca durată, dar şi prin zbucium, efort de dorinţe, pe care şi le-a vrut împlinite.

Îndată după absolvirea facultăţii la Universitatea Tehnică a venit la Carahasani. A urcat timid scările fabricii de vinuri din localitate, a bătut în uşa directorului  şi a intrat plin de emoţii.

Văzându-i statura scundă, plină de farmec tineresc, directorul întreprinderii îl privi iscoditor: „Şi cam ce ţi-ai dori tu să lucrezi, măi băiete?” „Eu am venit să muncesc, dar nu să aleg posturi”, răspunse Alexandru plin de emoţii.

Ca tânăr specialist cu facultatea absolvită cu brio, a fost numit în funcţia de tehnolog. Apoi, peste doi ani a avansat în funcţia de tehnolog-şef. Peste alţi patru ani creşte în funcţia de director de producere. Timp de mai bine de şase ani a muncit în calitate de director la fabrica de vinuri „Leon Gri”” din satul Talmaza. Iar când i-a cântat din nou cucul din faţă a revenit la Carahasani – în funcţia de Director General al Companiei cu capital mixt „Crappe Allians”.

– Nu vă închipuiţi  cu câtă dragoste am revenit la primul meu colectiv de muncă din viaţa-mi, avu dânsul să se destăinuiască.

Intrând în biroul lui de la fabrică, am observat o ordine totală, am simţit o atmosferă caldă şi plăcută, dându-mi în acest moment seama că, de fapt anume această stare de lucruri şi reflectă activitatea din prezent a întregii întreprinderi.

– Cum trebuie să fie o întreprindere de vinificaţie ca să se poată spune că este bună, domnule director?

– În primul rând trebuie să  aibă o echipă de buni profesionişti: oameni care ştiu ce au de făcut şi care au cunoştinţe suficiente în domeniu, dar şi dorinţa de a lucra cu sârguinţă.

– Echipa de la „Grappe Allians” cum e?

– Avem un colectiv de circa 40 de angajaţi cu care munţi poţi să răstorni, nu alta. Mai avem încă peste 20 de muncitori în secţia de producere a diplatului de vin din centrul raional. Cu ani în urmă fabrica de vinuri din Carahasani era considerată una dintre cele mai cu perspectivă în întregul raion. Însă, până la urmă, fosta conducere şi-a canalizat în mare măsură activităţile în alte domeni, lăsând treburile întreprinderii să plutească în albia indiferenţii şi fărădelegilor. Aşa, bunăoară, au rămas neachitaţi financiar pentru o perioadă de câţiva ani zeci de producători agricoli din localitate şi cei din satele Antoneşti, Slobozia, Copceac, Olăneşti, care şi-au vândut strugurii la fabrică ca, mai apoi, să bată interminabil drumurile în căutarea dreptăţii. Eu am revenit la Carahasani  pentru a pune pe picioare întreprinderea, a produce vinuri numai de calitate, ca nici un caz să nu avem, ca pe timpurile de tristă faimă, reclamaţii din partea consumatorilor. Pentru toate acestea am elaborat un detaliat business-plan ce prevedea, întâi de toate, reutilarea tehnică a întreprinderii, cu aplicarea în practică a celor mai performante tehnologii de prelucrare a strugurilor.

De fapt vocaţia lui Alexandru Catan e în vinificație. De altfel, ca şi a fratelui său Mihai, care la moment e director al unei fabrici de spirt din Chişinău, ca şi a celui de-al doilea frate – Sergiu. Acesta e Director general al unei fabrici vinicole din Federaţia Rusă, iar soţia sa Victoria, după absolvirea Universităţii Tehnice din Chişinău, munceşte în calitate de tehnolog la fabrica de vinuri „Suvorov-Vin” din Căuşeni.

Pregătindu-mă de întâlnirea în cauză am aflat că protagonistul scrierii mele îşi face şi doctoratul în domeniu.

– Da, mi s-a propus în repetate rânduri de către savanţii Institutului de vinificaţie din Moldova să mă ocup în continuare de ştiinţă.

– Să înţeleg că aţi refuzat?

– Numai pentru un anumit timp… Căci a te ocupa de ştiinţă niciodată nu este târziu. Acum, cât mai sunt tânăr, vreau să las ceva de laudă în urma mea.

Alexandru Catan mai e şi membru al Uniunii vinificatorilor din Moldova. Participând în calitate de expert la un târg internaţional de vinuri din Germania, i s-a propus acolo o funcţie de cinste şi bine plătită în cadrul companiei vinicole germane „Henţ”. Şi iarăşi a refuzat.

– De ce, domnule director?

– Parcă Moldova noastră n-are nevoie de buni specialişti în domeniul vinificaţiei? i-a fost răspunsul. Drept argument poate servi exportul masiv de vinuri în China, Rusia, România, cât şi alte ţări ale lumii.

… Deşi trăim timpuri grele, domnia sa este sigur că Moldova noastră are şanse reale să devină o ţară prosperă cu eforturile conjugate ale cetăţenilor și a administraţiei publice locale, sprijinite de conducerea ţării. Dacă fiecare la locul său de  muncă se va gândi în primul rând la interesele ţării şi apoi la cele personale, în câţiva ani am putea stopa exodul de moldoveni în căutarea unei soluţii pentru familiile lor. Rezolvarea acestei probleme este chezăşia revenirii noastre la normalitate , şi o altă alternativă decât Uniunea Europeană noi nu avem, e plin de încredere şi optimism Alexandru Catan.

Grigore TESLARU