Am impresia că asupra Moldovei s-a abătut un nour negru, greu și urât mirositor – la figurat și la direct. Pe cerul politic al țării plutește o ceață densă, alimentată de interese străine, mesaje toxice și figuri resuscitate din trecut. Acest nor nu aduce ploaie dătătoare de viață, ci confuzie, manipulare și dezgust. E un avertisment mut că urmează vremuri tulburi, în care discernământul și memoria colectivă vor fi din nou puse la încercare.
În această toamnă, Republica Moldova va fi chemată la urne pentru a alege un nou Parlament. Dar, înainte ca cetățenii să-și exprime votul, viața politică deja înflorește – nu prin idei sau proiecte de țară, ci prin sume de bani cu iz de Kremlin. Se simte o orchestrare bine pusă la punct, cu resurse financiare dirijate spre partide satelit, mesageri ai nostalgiei sovietice și promisiuni fără acoperire. În loc să construim o campanie electorală sănătoasă, asistăm la o competiție viciată încă din faza preliminară.
Au fost scoși din naftalină politicieni de mult expirați, oameni care au fost deja la putere, care și-au demonstrat limitele și lipsa de viziune. Ei revin cu un aer reșapat, aruncând în spațiul public declarații halucinante – un amestec de populism ieftin, teorii ale conspirației și nostalgii toxice. În loc să se reinventeze, acești actori reciclează mesaje din altă epocă, crezând că memoria colectivă este scurtă sau ușor de manipulat.
În același timp, intră în politică și personaje profund compromise, pentru care accesul în Parlament nu este un scop politic, ci un scut de autoprotecție. Unii încearcă să fugă de justiție, alții caută o platformă de legitimare și imunitate. Nu-i interesează binele public, ci protejarea propriilor dosare, averi și influențe. Intrarea lor în politică seamănă mai mult cu o operațiune de camuflare decât cu un gest democratic.
Acești politicieni sunt extrem de vocali. Vorbesc mult și tare, adesea cu un limbaj agresiv și vulgar, dar fără coerență sau substanță. Nu vin cu propuneri concrete, cu soluții sau planuri clare. În schimb, critică tot ce mișcă, pun etichete și lansează acuzații fără dovezi. Mai nou, unii dintre ei chiar cântă, făcând din politică un circ grotesc, o parodie a democrației.
Unele declarații din spațiul politic par desprinse dintr-un concurs de prostii și minciuni. Competiția nu mai e despre cine are viziune, ci despre cine reușește să șocheze mai tare, să manipuleze mai eficient sau să promită imposibilul. În această cacofonie, adevărul devine relativ, iar cetățeanul rămâne tot mai derutat, prins între lozinci goale și realități tot mai dure.
Acum, mai mult ca oricând, este nevoie de vigilență civică.
Să nu ne lăsăm orbiți de spectacolul gălăgios al politicienilor de carton, de cântecele lor false și de promisiuni turnate cu găleata. Să ne amintim cine au fost acești oameni, ce au făcut – sau mai ales, ce nu au făcut – când au avut puterea. Să privim dincolo de aparențe, să întrebăm, să comparăm, să citim, să alegem cu mintea trează, nu cu urechile gâdilate de slogane.
Alegerile din această toamnă nu sunt doar o confruntare între partide, dar și un test de maturitate pentru fiecare dintre noi. Într-o democrație, puterea nu stă doar în mâinile celor aleși, ci și în mâinile celor care aleg. Moldova nu are nevoie de zei noi cu picioare de lut, ci de cetățeni lucizi, demni și informați. E timpul să ieșim de sub norul negru, ferm și uniți.
Tatiana Rotaru
