Preot la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău, sfinția sa Viorel Cojocaru păstorește Asociația de Băștinași „Ciuciulea – vatră de dor” din satul natal de prin părțile Glodenilor. Are o satisfacție spirituală, duhovnicească, fiindcă  este mereu alături de satul natal, altoiește sentimente de dragoste pentru sat, băștinașilor plecați peste mări și țări. Tema am desfășurat-o mai pe larg în interviul ce urmează.

 Părinte, aveți o simpatie, o evlavie față de Ciuciulea, baștina Sfinției Voastre. Când ați simțit această chemare de a reveni imaginar la vatră?

Este adevărat, persistă mereu în mine legătura spirituală cu baștina, cu poveștile copilăriei, cu amintirile frumoase din sat. Atunci când ai de comparat între două perioade mari din viață, cei 17 ani petrecuți la Ciuciulea și restul prin zone urbane, inclusiv cea de la capitală, cu siguranță ai ce compara și aprecia. Eu m-am născut, metaforic vorbind, în tinda bisericii din sat  și prin intermediul ei am cunoscut satul. M-am îndrăgostit real de el și oamenii lui.  Evlavia față de baștină am simțit-o imediat cum am plecat din sat, continuându-mi studiile la Chișinău. Grea a fost despărțirea, uneori cu lacrimi. Am purtat și voi  purta totdeauna satul în inima mea, ca un legământ pe viață.

 Prin ce se remarcă satul natal, ce reprezintă el?

Prin oameni, în primul rând, prin biserica boierului grec Gheorghe Leondari și a conacului, prin așezarea pitorească, a unui relief și mai ales prin istoria ce o poartă pe umerii săi. Anul acesta se împlinesc 600 de ani de la prima atestare documentară sub numele de Ciulenești, conform ipotezei istoricului Vladimir Nicu.   Pe țărâna din casele noastre s-au plămădit multe valori de talie națională și internațională. Au crescut generații de preoți, profesori, artiști, medici etc. Activând mai bine de 15 ani în calitate de preot la Chișinău, când spun unor credincioși că sunt de la Ciuciulea, imediat numesc personalitățile arhicunoscute ale satului, care și-au făcut deplina misiune ca și ambasadori ai baștinei și dintre aceștia nu sunt puțini.

 Dragostea față de baștină ați revitalizat-o prin Asociația de Băștinași. Cum v-a venit această idee?

Ideea nu-mi aparține mie, eu am fost invitat în fondarea acestei organizații în anul 2017, de către primarul satului Ilie Calistru. Domnia sa dorea să eficientizeze relațiile baștină – diasporă, inspirându-se de la alți primari. În urma mai multor discuții cu sătenii, a fost fondată Asociația de Băștinași „Ciuciulea – vatră de dor”, prin care ne dorim să explorăm potențialul diasporei pentru a soluționa diverse probleme cu care se confruntă satul, dar și pentru a cultiva solidaritatea și unitatea băștinașilor.  Am ajuns să fondăm această organizație și să fiu președintele ei fără merite sau efort major. Este oportun să recunosc că toată povara activităților desfășurate de Asociația de Băștinași nu-i la Chișinău, unde practic mă aflu eu, ci la Ciuciulea. Și pe această cale doresc să mulțumesc tuturor ciuciulenilor care se implică activ și ne susțin proiectele și inițiativele. Obiectivul spiritual al asociației este: „Casele părintești să fie la Ciuciulea locuite”.

 Ce activități  desfășurați? Cine vă ajută?

În primul rând, ași dori să mulțumesc Domnului că ne-a dat această oportunitate de a ne uni în jurul unei idei și de a fi solidari cu fapte bune. O persoană ce necesită menționată, este mentorul nostru în promovarea scrierilor de proiecte la diverse granturi europene. Este vorba de Viorel Chivriga de la proiectul „Migrație și Dezvoltare Locală”, care mereu ne-a susținut. Domnia sa ne-a învățat cum trebuie de pășit corect în scrierea reușită a proiectelor europene, ne-a sensibilizat la diverse probleme cu care se confruntă băștinașii. Și aici ași vrea să evidențiez, în mod deosebit, implementarea  proiectului DAR 1+3, cu susținerea Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) „Migrație și dezvoltare locală”, în cadrul căruia a fost amenajat un Parc al Băștinașilor din Ciuciulea. De asemenea, este vorba de  Atelierul internaţional de sculptură în lemn, cu genericul „Ciuciulea, vatră de legende şi mister”, un proiect de pionierat pentru Republica Moldova. Atelierul a fost organizat de primăria Ciuciulea și Asociația Băștinașilor și susținut de câțiva agenți economici locali și din capitală. La prima ediţie, în 2021, localitatea Ciuciulea a primit o donație, o alee de sculpturi, un loc de odihnă și meditație nu numai pentru localnici, ci și pentru turiștii ce vor veni pe aceste meleaguri.  În prezent, în parc sunt amplasate 19 sculpturi  de o mare popularitate la localnici, dar și la  turiștii din țară și de peste hotare. La cele trei ediții au participat sculptori din România, Austria, Germania, Irlanda etc.   Astfel, că  satul Ciuciulea, este localitatea cu cele mai multe sculpturi din țară. Este un argument substanțial al afirmației mele că „satul Ciuciulea este capitala culturală de nord a Republicii Moldova”.

În cadrul unui alt proiect de 80 de mii de lei,  Asociația de Băștinași „Ciuciulea Vatră de dor” a montat indicatoare rutiere care facilitează accesul către obiectivele turistice, precum și construcția unei porți tradiționale la intrarea în Parcul Băștinașilor, care redă un aspect estetic parcului. Au fost instalate și bănci de odihnă pe aleile principale din Parcul Băștinașilor.

În ansamblu vorbind, toate activitățile Asociației se repartizează pe diverse categorii: filantropico-sociale, culturale, economice și cele ocazionale. Am beneficiat de proiecte mari și mici din granturi europene, dar și am consolidat implicarea voluntară a sătenilor din localitate și a celor plecați din sat, am reanimat diverse activități prin intermediul taberelor de lucru, numite la noi „clăci”. Orientarea noastră ține nemijlocit de maximalizarea calității vieții la Ciuciulea. Aceasta nu se poate realiza dacă nu este unitate între noi ca Asociație, Administrația Publică Locală, biserică, școală, grădiniță, băștinașii, diaspora și alte instituții teritoriale și locale.

 Ce proiecte își propune Asociația pentru următorii ani?

Desigur, noi recunoaștem că nu vom reuși să soluționăm toate problemele cu care se confruntă populația de la Ciuciulea, ne orientăm spre obiectivele propuse în statut și cele de necesitate uzuală. În primul rând, unirea și cimentarea relației dintre diasporă și baștină. Ciuciulenii din toate colțurile lumii să nu uite că sunt așteptați Acasă. Ne dorim ca satul Ciuciulea să fie un centru cultural semnificativ inclus real în circuitul turistic. La Ciuciulea avem: biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, sfințită în 1831, conacul boierilor Leondari-Buznea, crama boierească și celelalte acareturi: Poarta de la intrarea în parcul băștinașilor cu 19 sculpturi în lemn, amplasate în urma celor trei ediții de Tabere Internaționale de Sculptură organizate în sat, tabere care vor deveni tradiționale pentru satul nostru, Monumentul eroului ciuciulean de pe vasul „Vareag”, participant al războiului ruso-japonez. Mai nou, ne dorim să reactivăm grădina zoologică de la Ciuciulea, ea a funcționat în perioada sovietică fiind fondată de directorul școlii de atunci, Teodor Vatavu. Un alt aspect al doleanțelor noastre ține de susținerea producătorilor locali, să ridicăm economia satului, să fie locuri de muncă. În acest sens, vom stimula pe acei ciuciuleni din diaspora care vor dori  să revină la baștină, să deschidă noi afaceri acasă, să creeze locuri de muncă pentru consăteni.

 Părinte, ce semnifică baștina pentru un preot născut la sat, dar cu activitate în oraș?

Ași porni de la idea baștinei, pentru a nu supăra pe cei născuți și crescuți  în orașe. Nimeni și niciodată nu va putea nega conștient copilăria – perioada formării noastre ca și caractere, personalitate, individualitate etc. Pentru mine satul Ciuciulea rămâne în continuare a fi izvorul celor mai frumoase momente din viață, de unde doresc ca și copiii mei să-și potolească setea de frumos, de originalitate și simplitate și, în final, de veșnicie. Activitatea mea zilnică este în oraș, pendulează între biserică și universitate, dar porția de rai o iau de la Ciuciulea. Acest pământ este sfânt, memoria îmi poartă și acum și de azi înainte semnele copilăriei, acolo odihnesc părinții și strămoșii mei. Acolo lumina este mai pătrunzătoare și Dumnezeu este mai aproape.

Interviu realizat de Ion  AXENTI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here