Mai suntem încă în plin de vară, dar gândul ne este tot mai des la sfârșit de septembrie, când urmează să aibă loc scrutinul parlamentar. De fapt, nimic deosebit, este normal ca odată la patru ani, să alegem o nouă componență a legislativului. Pentru o țară cu tradiții democratice, cu politicieni înțelepți și cu un vector sigur al dezvoltării, alegerile nu-s altceva decât un procedeu de rutină, care ține mai mult de interesul și activitatea clasei politice.
La noi, alta-i situația. Și după cei de peste treizeci de ani de independență, mai suntem încă în fața marii dileme: mergem spre lumea civilizată sau ne întoarcem în mocirla trecutului imperial.
Cunoaștem că efortul de a readuce această bucată de pământ sub vechea stăpânire, este unul enorm. Să alocă sume uriașe de bani pentru a consolida forțele pro imperiale și a influența electoratul, există acest război hibrid declanșat împotriva țării noastre, sunt și alte circumstanțe, care pot servi drept îndreptățire a fenomenului de înviorare a forțelor obscure.
Este o realitate, care nu poate fi contestată. Dar, să recunoaștem, că în timp ce din partea Kremlinului se întreprinde tot ce-i posibil și chiar imposibil, pentru a câștiga scrutinul, din partea opusă nu se face aproape nimic pentru a contracara această ofensivă.
Cine nu cunoaște fenomenul existenței a aproape patruzeci la sută din electorat, concetățeni de ai noștri, care, pe parcursul anilor, n-au depus nici un efort pentru a-şi completa cunoștințele și n-au dorit să învețe cel puțin limba și alfabetul latin și care se alimentează, ca şi în trecut, numai din sursele ruseşti de informaţii şi evident că continuă să fie influențați de propaganda rusească. Această masă de oameni, în mare parte derutată şi îndoctrinată, se află în afara influenței guvernării actuale. Ei știu totul despre ceea ce se face la Moscova, dar nu cunosc și nici nu vor să se documenteze despre adevărata stare de lucruri în diferite domenii și regiuni, despre aderarea la UE și despre alte priorități ale apropierii de lumea civilizată. Asta-i pe de o parte. Pe de altă parte, nici guvernarea actuală nu a întreprins un cât de mic efort pentru a încerca cel puțin să inițieze niște măsuri de contracarare a influenței dezolante din partea propagandei rusești, deși aceste măsuri sunt mai multe la număr și ar putea fi lesne utilizate, dacă în proces ar fi implicați specialiști din domeniul combaterii propagandei. Doar cu deplasările în teritoriu ale înalților demnitari, (care până la urmă tot cu adepții parcursului european se întâlnesc) și emisiunile posturilor de televiziune de orientare proeuropeană, (și aceste țintesc și sunt privite doar de electoratul, care-i convins demult că unica cale a Moldovei este spre UE), nu vom reuși să schimbăm situația. Apa la moara celor, care numai bine nu ne doresc, toarnă și ambițioșii noștri politicieni, care, (cel puțin în vorbe, se pronunță pentru integrarea în Europa). Aceștia nicidecum nu pot uita tratarea batjocoritoare (la părerea lor) a aliaților de altă dată, care acum se află la putere. Acești pretinși lideri își desfășoară propriile campanii electorale, care, precum s-a mai întâmplat, se va solda cu acumularea poate a unui sau două procente de voturi, fapt, ce la sigur, numai la consolidarea forțelor proeuropene nu va conduce. Astfel, doar pentru că nu dorim să pătrundem în esența lucrurilor și să renunțăm la ambiții deochiate, s-ar putea întâmpla ca iarăși (pentru a câta oară!) să ne trezim cu pericolul returnării sau sabotării cursului european. Chiar s-ajungem oare și în această situație!?
Constantin Rotaru
