Cam ciudați, ca să nu spunem stranii de tot, „patrioții” noștri moldoveni. Vor să fericească cu orice preț poporul. Mai ales în ajunul alegerilor parlamentare. Și o fac cu atâta zel, încât îți vine imediat să le spui franc că nu face să se jertfească pentru alții până într-atât.
Ar mai trebui să pună preț pe propria lor sănătate, căci, odată zdruncinată, tare greu mai poate fi refăcută. Da de unde? Este imposibil să-i convingem. Oricât i-ai atenționa, grija lor e numai… poporul.
Și câte eforturi titanice depun ei, îndemnați de acest onorabil act de sacralitate?! Pentru a-și atinge țelul râvnit, cei mai de seamă reprezentanți ai gaștei de socialiști, comuniști, șoriști, adepți ai așa-zisei Moldova Mare, țin mereu calea spre „Moscovia”. Ei susțin că nu ar fi în solda Kremlinului, că pleacă nu după bani grei pentru destabilizarea țării, ci pentru a prelua nemaiîntâlnita experiență „democratică” a „înțelepților” diriguitori ai Rusiei.
O neprețuită experiență s-a acumulat în special în ceea ce privește destinele proaspetelor „popoare” din Donețk și Lugansk, anexate „benevol” la lumea rusă, popoare care au atins astăzi „culmea fericirii”! De altfel, prezintă un mare interes nu numai „prosperitatea” oamenilor din zonele susmenționate, ci și viața (ne)volnică din întreaga maică Rusia. Este de la sine înțeles că sarcina primordială a „patrioților” este aducerea cât mai grabnică a „realizărilor” fratelui mai mare în plan economic, social și uman la urechea fină a moldovenilor.
Idee genială, nu alta! Și fără nici o zăbavă. Adică, îndată, imediat. Tocmai de aceea, bravii „patrioți” cutreieră țara-n lung și-n lat. Și o fac într-o largă tovărășie. Cu o râvnă disperată. Disperată, întrucât Republica Moldova e la un pas de a accede în familia liberă și prosperă a popoarelor europene. Pentru a zădărnici acest lucru, ei umblă nu doar cu saci plini de făgăduințe deșarte, ci și cu bani grei și alte pomeni pentru indivizii care sunt gata să-și vândă nu numai sufletul, dar și țara.
„Patrioții” își strâng rândurile și, ca să vezi ipocrizie, declară sus și tare că, anume la îndemnul poporului, a fost creat Blocul Electoral Patriotic, din care fac parte Partidul Inima Moldovei, în frunte cu turista Irina Vlah, Partidul Socialiștilor cu Igor Dodon la timonă, Partidul Comuniștilor dirijat de Vladimir Voronin și Viitorul Moldovei cu Vasile Tarlev, arhitectul structurii respective.
Vom zăbovi puțin la această structură care a confiscat inima Moldovei. Ce au acești intruși cu adevărata inimă a Moldovei străbune, cu inima lui Ștefan cel Mare?! Își dau aere de mari și unici patrioți. Ai cui? Încearcă să treacă drept apărători înfocați ai oamenilor simpli. Însă marea majoritate a acestor oameni vor să trăiască în tihnă și să muncească cinstit fără așa-zișii patrioți, în realitate trepăduși ai Kremlinului, fără pretinsa „Alianța Moldovenii”, care nu au nimic comun cu veritabilii moldoveni de pe ambele maluri ale Prutului, urmași ai Marelui Voievod și fii vrednici ai neamului nostru strămoșesc.
Dat fiind că suntem împresurați din exterior și din interior de forțe ostile, trebuie să ne unim, om cu om, toți cei de o credință și de un sânge. Să nu uităm, însă, și de ceilalți cetățeni ai țării, indiferent de etnie, dar care înțeleg importanța momentului.
Ne aflăm cu toții la hotarul de natură să ne decidă destinul. Al fiecăruia dintre noi, dar și al țării în ansamblu. În joc este nu doar supraviețuirea noastră, ci și viitorul generațiilor ce vor veni și se vor perinda pe această mult pătimită palmă de pământ. La 28 septembrie, în ziua desfășurării alegerilor parlamentare, vom fi puși față în față cu momentul adevărului. Fie alegem un parlament național și ne alăturăm familiei europene a țărilor civilizate, fie cădem în mreaja Kremlinului, a cărui îmbrățișare „frățească” ne poate fi fatală.
Pavel Brădescu
