După instalarea în funcție a Președintelui ales cu o majoritate impunătoare a participanților la scrutin, aveam speranța că lucrurile pe această bucată de pământ vor porni pe făgașul normalității. La scurt timp, însă, aveam să ne convingem, că cei care au fost la conducerea țării și care ani de zile au tot uneltit împotrivă, n-au de gând să cedeze. De la Președinție, lupta s-a transferat la Parlament.
De fapt, cedarea benevolă a puterii ar însemna pentru mulți dintre demnitarii fugiți și dintre cei care mai stau în fotoliile de la parlament și din guvern, plecarea de bună voie la închisoare. Concluzia-i bazată pe multe și multe dezvăluiri făcute în legătură cu furtul miliardului, cu privatizările ilicite a terenurilor și imobilelor în interiorul țării și în Ucraina, cu alte încălcări grave ale legislației, care pornesc de la corupția crasă a politicienilor și funcționarilor din prima linie.
Anume pericolul atragerii la răspundere pentru fărădelegile evidente, i-a unit pe toți cei vizați în acte de corupție, indiferent de diferența de opțiunile politice și de conflictele avute din cauza împărțirii veniturilor. Vorba-i și de cei de pe loc și de cei fugiți peste hotare. Astăzi ei, sau reprezentanții lor, fac parte din așa zisa „majoritate parlamentară neformală”. Este acea majoritate nedeclarată a deputaților, care nu face altceva, decât să-și apere în continuare interesele, să-și satisfacă ambițiile dictate de scopurile de grup și să pună bețe în roate Președintelui în lupta cu corupția. Ei sunt cei care critică și sabotează orice inițiativă a Președintelui. Ei sunt cei, care au proclamat intenția, dar nu se grăbesc să dizolve legislativul (cine pleacă de bună voie de la călduț?) Tot ei, având bani mulți, structuri de partid, presă de buzunar, pregătesc acum reinstalarea dominației de altă dată.
Șanse de revenire nu prea au. Societatea și alegătorii nu mai sunt cei de altă dată. Dar perdanții, precum se știe, nu cedează. Asta-i una din legitățile luptei politice. Iar unicul mijloc de contracarare a pornirilor de revanșă, este unificarea și consolidarea forțelor de combatere a răului. Or, tocmai la acest capitol, avem mari restanțe. Precum se întâmplă deseori pe la noi, atunci când se cere mobilizarea și unirea eforturilor, cei de dreapta și de centru, o pornesc pe cărări diferite. Unii chiar uită să se mai consulte cu aliații de altă dată, alții nu se lasă convinși să-și modifice poziția, cei de a-i treilea, pur și simplu nu-și coordonează activitățile cu foștii colegi și… tot așa. Anume din această atitudine și comportament inadecvat, apare acea incertitudine, care dă naștere crizelor politice de durată, acelor crize, care pot fi soluționate doar prin efort comun, în discuții chibzuite cu argumente de pondere, înțelese, acceptate și susținute de politicienii care, într-adevăr, țin la interesul și viitorul populației dintre Nistru și Prut.
Constantin Rotaru
