Pe lângă multele evenimente de anvergură, În ultima perioadă de timp, suntem și martorii unei competiții acerbe dintre meșterii de vorbe goale. La diferite întruniri și evenimente, emisiuni televizate asupra noastră se revarsă avalanșe enorme de discursuri înflăcărate și inspirate în care sunt prezente și măiestria oratorică, și expresiile originale, și comparațiile frapante, dar lipsește un singur element, cel principal, – abordarea subiectului pornind de la realitățile concrete cu fapte și exemple reale și, evident cu propuneri constructive, bazate pe realitatea noastră deloc îmbucurătoare.
…Am asistat recent la o conferință la nivel național, unde un înalt reprezentant al autorităților, responsabil de sectorul vitivinicol, a vorbit foarte inspirat despre vița de vie. Au fost prezente în acea alocuțiune și cuvinte înălțătoare la adresa viticultorilor, și epitete dintre cele alese despre splendoarea podgoriilor noastre și despre vinurile noastre, care-s apreciate în multe țări ale lumii. Despre multe s-a vorbit în acea prezentare, doar că au fost trecute cu vederea sutele, sau poate chiar miile de hectare de vii lăsate în paragină de ani de zile, nu s-a abordat problema eficienței (sau ineficienței?) subvenționării ramurii, nu s-a vorbit despre relațiile complicate dintre unele (multe la număr) vinării și furnizorii de struguri, aceștia din urmă fiind nevoiți să aștepte ani de zile să li se achite banii pentru materia primă livrată . Răspunsul la aceste și alte întrebări le-au așteptat de la orator, viticultorii aflați în sală, dar nu vorbe și constatări de ordin general, cunoscute de toată lumea.
Răspunsuri concrete, dar nu aceleași constatări și reflecții generale așteaptă de la autorități agricultorii noștri, (de fapt nu doar ei), care nici de cum nu acceptă starea de lucruri, când grâul este achiziționat cu 2,6 lei pentru un kilogram, iar o pâine de 300 de grame, se comercializează cu 7, 10, sau și 15 lei.
Evident, că criza energetică și războiul din imediata apropiere de hotarele noastre influențează mult asupra stării economice, dar în aceste condiții, oare n-ar fi indicat să se recurgă la niște restricții mai drastice asupra celor, care au pierdut simțul măsuri și rușinii. De ce, spre exemplu, responsabilii de piscicultură, nu-i întreabă pe proprietarii de lacuri, cum de au îndrăznit aceștia să majoreze prețul la pește tocmai de trei ori? Este produsul, care nu necesită nici efort și nici cheltuieli de producție suplimentare. Oare chiar atât de mult sunt afectați și aceștia de războiul din regiune?
Cu exemple din categoria respectivă ne ciocnim adeseori. În majoritate ele țin de competența directă a celor responsabili de un anumit sector la nivel național. N-ar fi oare cazul ca aceștia s-o lase mai moale cu discursurile înflăcărate și să treacă nemijlocit la executarea funcțiilor ce le revin, adică la soluționarea problemelor concrete. S-ar putea întâmpla atunci, ca în casa noastră comună, în sfârșit, să fie instaurată și să domine ordinea și poate un pic mai mult de bunăstare.
Constantin Rotaru
