Majoritatea alegătorilor, participanţi la scrutinul din 24 februarie, sunt cei, care au votat pentru schimbări în conducerea „de vârf” a statului şi aşteaptă a ca noul parlament să-şi înceapă activitatea. Dar, timpul trece, iar aşteptarea, treptat se transformă în dezamăgire.
Acum două săptămâni, scriam, într-un editorial despre condiţiile de incertitudine în care se află parlamentul care parcă ar exista dar este nefuncţional. Insistam atunci asupra rolului Preşedintelui Dodon, care, dacă ar dori, ar putea urni carul din loc. O conlucrare, chiar şi de scurtă durată cu ACUM în noul legislativ, ar conduce la evitarea impasului şi la o perspectivă mai clară pentru viitor. Aceasta-i părerea împărtăşită în prezent de o bună parte a societăţii. Dar, precum am şi intuit, Preşedintele n-a fructificat şansa de a evolua în rolul conducătorului, care ar purta de grija viitorului prosper pentru această bucată de pământ.
Au trecut două săptămâni, nimic nu s-a schimbat. La prima vedere! Fiindcă, între timp, Preşedintele a avut câteva apariţii în presă, însă toate au fost lipsite de cea mai mică adiere de dorinţă de a porni pe calea concilierii şi de identificare a unor soluţii acceptabile. Învinuiri peste învinuiri la adresa celor, cu care ar urma partidul lui să se aşeze la masa negocierilor. Adică, mai întâi le-a tras o ocară sănătoasă, apoi i-a poftit la masa de discuţii! Cum cu un asemenea comportament poţi să demonstrezi că eşti în căutare de soluţii şi vrei să ajungi la un numitor comun?
De fapt, dacă deschidem parantezele, tonalitatea categorică a declaraţiilor lui Dodon, demonstrează că interesele celor din vârful piramidei socialiştilor nu ţin de colaborarea cu ACUM. Înţelegerea tacită cu democraţii, susţinerea reciprocă în adoptarea de soluţii pe marginea problemelor majore, denotă existenţa informală a alianţei dintre socialişti şi democraţi, care au singurul scop: să se menţină la putere. La moment, asistăm la etapa de pregătire pentru oficializarea alianţei cu ieşirea în scenă a partenerilor de totdeauna, iar rolul preşedintelui se reduce în fond la participarea într-un spectacol demult pus la cale: de a crea condiţii pentru îndreptăţirea viitoarei alianţă dintre democraţi şi socialişti.
Adevărul este unul evident şi se află la suprafaţă.
Încă o săptămână-două de atacuri şi învinuiri la adresa celor de la ACUM şi apoi va urma o schimbare bruscă a situaţiei, iar mai precis, va derula următoarea scenă din spectacol, întitulată convenţional, „O nouă alianţă”. Laitmotivul acestui act este clar: am dorit mult să facem alianţă cu ACUM, dar aceştea s-au dovedit a fi extrem de încăpăţinaţi, ei nu vor bine ţării şi de aceia suntem nevoiţi să iniţiem tratative cu democraţii (în varianta socialiştilor) sau cu socialiştii (în varianta democraţilor). Refrenul va fi unul comun: „Facem alianţa şi cedările în numele salvării şi prosperării Patriei iubite”. Tot în numele salvării Patriei, se va face o repartizare a fotoliilor, (care pari-mi-se că e şi convenită deja) şi va începe o nouă eră a dominaţiei democraţilor. De data aceasta cu evidenta (dar nu muşamalizată) susţinere a socialiştilor. Cât va dura şi ce consecinţe va avea această alianţă, urmează să aflăm în următorul spectacol.
P.S. Evoluţia descrisă a situaţiei este una prognozată şi mult prea posibilă. Cu o probabilitate de peste 70 la sută. Ce-a de a doua variantă ar fi alegerile anticipate. Poate să ajungă şi la aceste. Asta în caz de cei de la guvernare vor considera că au şanse reale de câştig în scrutinul repetat.
Gheorghe Răducanu
