Nu știu dacă-i cazul să mai amintesc, că din cauza inflației, o bună parte din populație o duce greu de tot și abia de reușește să se mai mențină pe linia de plutire. Adevărul este cunoscut de toată lumea, care-i încă în așteptarea unor schimbări spre bine.
Evident că în aceste condiții, guvernarea urmează să acorde prioritate soluționării anume acestei probleme. Combaterea sărăciei, relansarea economiei și stoparea creșterii de prețuri ar trebui să devină acel obiectiv, care ar concentra toată atenția și efortul celor de la conducere. Declarațiile și proiectele scrise pe hârtie de către cei de la guvern, denotă parcă intenția de schimbare spre bine a lucrurilor. În realitate, însă, observăm că faptele diferă de vorbe. Proverbul cu cămașa care-i mai aproape de piele decât sumanul, rămâne în picioare: guvernul se îngrijește, dar… în primul rând de bunăstarea membrilor săi. Cât face doar această recentă decizie scandaloasă de majorare a salariilor pentru miniștri și secretari de stat.
Deși, chiar la începutul anului curent acestor înalți demnitari le-au fost majorate lefurile de la 19 mii la 28 de mii de lei, la nici jumătate de an (la ședința parlamentului din săptămâna trecută) s-a mai propus o modificare a bugetului de stat, adică s-a operat o nouă creștere de salarii pentru reprezentanții administrației centrale: din luna viitoare ei vor avea un salariu de aproximativ 50 de mii de lei. Acest gest de binefacere, va costa bugetul de stat aproximativ 100 de milioane de lei. La această sumă impunătoare ar trebui adăugate și salariile altor înalți demnitari de stat, salariile cărora depășesc 100 de mi de lei lunar. Vorba-i de cei de la ANRE, de la Banca Națională, de la alte instituții de stat. Poate nu-s bani mari, dar luate în comparație cu cele 5 – 8 mii de lei ale angajaților de rând, sau cu cele 2 – 5 mii de lei ale majorității pensionarilor, observăm că diferența-i enormă și nu poată fi îndreptățită cu nici un fel de argumente, oricât de ingenioase ar fi ele.
La drept vorbind, dacă lucrurile în țară ar merge strună, economia s-ar afla în ascensiune, iar bunăstarea populației ar crește, n-am avea nimic împotrivă ca demnitarii de stat să beneficieze de salarii mărinimoase. Ar merita, dacă ar schimba spre bine starea de lucruri. Dar atunci, când Republica Moldova se află printre primele în lista țărilor cu cel mai scăzut nivel de viață a populației, iar incertitudinea domină peste tot, este oare corect să crești salariile celor, de care depinde în mare măsură starea economică și socială? Ș-apoi, nu știu în ce măsură le va mai păsa acestor funcționari, care vor încasa sume impunătoare la fiecare sfârșit de lună, de nevoile cetățenilor de rând. La sigur, ei vor fi și mai departe de grijile și problemele celor mulți.
Constantin Rotaru