Cui nu iar plăcea să-și ducă traiul în liniște și pace? Cu părere de rău, realitățile noastre spulberă din temelie această dorință firească. Războiul din preajma noastră nu-lasă indiferenți nici chiar pe cei mai inerți și indiferenți la toate. Și cum ar fi să nu ne deranjăm, dacă aproape ca din senin, fără de temei, se iscă acest război, care de peste două luni tot continuă să nimicească și să spulbere mii de vieți omenești și sute de localități?
Încercăm, dar nu găsim nici o explicație cât de cât plauzibilă la acest dezmăț al cruzimii și atrocităților. Este mult prea ridicol, ca în secolul 21, doar în scop de refacere a imperiului pierdut, să recurgi la devastarea orașelor și omorul civililor.
De altfel, comportamentul și altor state, în afară de Rusia, tot surprinde. Ungaria, care, prima din „lagărul socialist” a avut de suferit de pe urma invaziei tancurilor rusești în anul 1956, azi, mai că ar îndreptăți războiul dezlănțuit. Germania, la fel, până nu demult, nu s-a prea grăbit cu atitudinea tranșantă deși are temei cât se poate de îndreptățit. Ajutorul pentru Ucraina din partea acestei țări a întârziat și mai întârzie, fiindcă, nemții consideră că ucrainenii nu sunt în stare să se isprăvească cu armamentul sofisticat, pa care ei ar intenționa să-l livreze. Este și aceasta o poziție și ea poate are dreptul la existență. Pe de altă parte, surprinde atitudinea de solidaritate manifestată acum de Polonia față de Ucraina. Relațiile dintre aceste două state n-au fost nici odată cordiale. În virtutea unor interese și atitudini, raporturile reciproce lăsau de dorit, dar lucrurile s-au schimbat acum radical, Polonia este azi aliatul principal și susținătorul de forță al Ucrainei. Aceiași atitudine de sprijin, compasiune și solidaritate o au pentru Ucraina și Țările Baltice, și țările din Balcani (doar cu excepția Serbiei), și din Europa Centrală, și din alte mute state. Amintim, că peste 100 de țări, membre a ONU, au condamnat agresiunea asupra Ucrainei, iar aproape 40 de state s-au angajat și acordă ajutor dezinteresat ucrainenilor în lupta lor cu invadatorii.
M-am referit la relații și atitudini dintre țări în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, pentru a scoate în evidență și felul nostru de a ne comporta în situația creată. Desigur, societatea internațională a apreciat la justa valoare comportamentul pe care l-au avut și îl mai au moldovenii față de refugiații din țara vecină. Am fost văzuți cu ochi buni de toată lumea pentru că n-am întors spatele oamenilor fugiți de urgia războiului. În continuare, însă, la nivel de politică de stat, lucrurile evident că lasă de dorit. Continuăm să scoatem în prim plan neutralitatea noastră, (care la drept vorbind, pentru ruși nu costă nimic), dar uităm să amintim că avem pe teritoriu armată străină, mai mult chiar, este armata, care a dezlănțuit războiul în țara vecină!
N-ar fi oare cazul, ca anume în această situație să cerem mai insistent evacuarea necondiționată a trupelor rusești? Oare n-am câștiga mai mult în imagine chiar și în aspect internațional, dacă vom renunța la politica struțului cu capul ascuns în nisip?
Poate ar fi cazul, ca actuala guvernare să-și amintească de eternul adevăr care zice că la cântar trage mai mult demnitatea și verticalitatea, decât compromisul continuu?
Constantin Rotaru
