Prin satele noastre întotdeauna au locuit și există indivizi care încurcă lucrurile reale cu cele născocite sau scornite. Acestora li se zice mincinoși. Ei nu prea au priză la săteni, vorba lor ne fiind luată în serios. Nu i-am observa poate nici noi, dar suntem nevoiți să vorbim în continuare despre fenomenul ca atare, dat fiind că el ea amploare tot mai mare și chiar oameni de stat, funcționari suspuși nu rezistă ispitei de a se afla în ipostaza celor care nu deosebesc adevărul de minciună.
…Toată lumea, care nu-i indiferentă la ceea ce are loc pe această bucată de pământ, a urmărit filmulețul televizat, în care Dodon îl convingea pe Plahotniuc să accepte condițiile rușilor, să treacă de partea lor, fiindcă ei sunt foarte darnici și îi susțin partidul cu 700-800 de mii de dolari, lunar. (Conform legislației, finanțarea partidelor din sursele altei țări este interzisă și se pedepsește prin lege). Deoarece „sdelca” n-a avut loc, filmul a fost pus pe post și Dodon urma să se îndreptățească. Cum a făcut-o? Foarte simplu. A spus că el n-a spus ceea ce se vede clar că a spus! Poate fi oare crezut?
Dar cum poate fi crezut un alt înalt demnitar, proaspătul desemnat în funcția de procuror general. Acesta i-a lăsat cu gura căscată pe toți, chiar și pe cei care-l simpatizau. El a afirmat sus și tare că raportul Kroll nu conține nici un nume. Asta în timp ce în presă sunt citate din raport și se vehiculează nume cunoscute până și de elevii din clasele primare. Toți cunosc că în acest document sunt numiți drept beneficiari ai furtului miliardului Platon, Plahotniuc, Filat, Șor, alți foști înalți demnitari. Toți, dar nu prea. Procurorul nu cunoaște. A afirmat-o chiar el, pre limba lui. Să-l credem?
Dar cum să-i credem pe judecătorii vizați în multele investigații jurnalistice, de unde se vede că nu puteau nici de cum să acumuleze ei din salariile de funcție, mijloacele financiare enorme, de milioane de lei cât costă casele, vilele și mașinile lor luxoase? Ei însă, o țin una și bună: banii îi au de la bunei și de la părinți. Dar cum să-i credem, dacă buneii la care ei se referă, au lucrat o viață în colhoz sau la școală și acum au nevoie de ajutor fiindcă nici de cum nu puteau să acumuleze pe acele timpuri milioane ca să le facă cadouri de preț copiilor sau nepoților.
…Ziceam că mincinoșii nu prea au priză în satele noastre. Nu pentru că au o fantezie bogată, dar fiindcă oamenilor nu le plac indivizii, care încearcă să-i amăgească, adică precum se zice pe la noi „să-i aibă de proști”. Și tot din înțelepciunea poporului vine o altă zicală, care parimi-se se potrivește de minune pentru situațiile confuze la care ne-am referit: „minciuna are picioare scurte”.
