Este în firea omenească ca în discuții sau alte modalități de comunicare să schimonosească adevărul sau să schimbe accentele, pentru a-i convinge pe interlocutori că dreptatea-i doar de partea lui. Aceste mici metehne nevinovate la prima vedere, utilizate fiind nu doar asupra unui individ, dar mai pe larg, au efecte surprinzătoare.
Primul, care a descoperit și a folosit metoda minciunii ( căci aceasta-i definiția corectă a metehnei), a fost chiar conducătorul proletariatului mondial, – Lenin. În discursurile din timpul răscoalei din octombrie 1917, el nu făcea altceva decât să proclame repetat: ”Scopul nostru, al partidului bolșevicilor, este clar: să împărțim pământul țăranilor, iar întreprinderile să le repartizăm muncitorilor”. Evident, că pornirea nobilă a fost susținută de majoritatea celor care l-au crezut pe cuvânt. Revoluția a avut loc, dar atât muncitorii cât și țăranii s-au ales numai cu lozinca, iar cei mai îndrăzneți, care cereau respectarea promisiunii, – cu represalii și deportări.
În schimb, modalitatea de ”comunicare cu poporul” a marelui conducător a fost apreciată la justa valoare. Cei de la Kremlin și-au dat seama că prin demagogie și minciună pot influența mult asupra societății. Treptat, minciuna ordinară s-a transformat într-o propagandă crasă, difuzată pe larg de toate mijloacele posibile. Astfel, după ani de ”prelucrare” intensivă, noi, cetățenii de rând, am ajuns să credem la modul serios că Uniunea Sovietică este unica țară-pacificatoare din lume care se luptă din răsputeri pentru pace pe tot globul pământesc, în timp ce anume la Kremlin se unelteau, erau ațâțate și alimentate toate războaiele și conflictele cu mari vărsări de sânge.
Prin aceleași mijloace de propagandă ni se insufla că avem o conducere de țară excepțională și că datorită înțelepților de la cârma statului, mai avem doar câțiva anișor și ajungem să trăim în țara de vis, adică în comunism. La comunism n-am ajuns, iar țara bazată pe minciună s-a prăbușit.
În schimb, au rămas și sunt destul de viabile metodele de altă dată, folosite cu multă pricepere și viclenie de către actualii guvernatori de la Kremlin. Prin televiziuni, radiouri și ziare, aceștia, deși sunt condamnați de toată lumea civilizată, încearcă să ne tot convingă că au dreptate năvălind fără nici un pretext în țara vecină, că ne sunt prieteni buni și că viitorul nostru poate avea perspectivă doar alături și împreună cu ei.
Propaganda rusească funcționează la turații maxime, iar unii dintre concetățenii noștri, cu părere de rău, se lasă influențați de falsele idei. Ei nu vor să depună nici cel mai mic efort pentru a afla adevărul și a selecta grâul de neghină. Când vor înțelege, oare, că pe acest pământ nu poate domina la nesfârșit răul și minciuna? Constantin Rotaru
