Mi-amintesc, acum două decenii, era o mare problemă să găsești o persoană, care să vorbească fluent limba noastră. Majoritatea abia de legau două vorbe stâlcite, ca să treacă apoi la acea moldovenească cunoscută drept amestec de cuvinte din limba maternă și rusă. Între timp, lucrurile s-au schimbat mult spre bine. Astăzi majoritatea populației (în afară de cei, care pur și simplu nu vor să învețe limba) vorbesc chiar la perfecție româna.
Alta-i însă, povestea. Unii, mai șmecheri au însușit și posedă limba noastră nu doar pentru o simplă comunicare, ci în alte scopuri, mult mai prozaice și deloc nevinovate. Tot vocabularul și măiestria oratorică ei o folosesc pentru a apărea în fața lumii într-o lumină favorabilă și, mai mult, pentru a-i duce în eroare pe cei mai puțin inițiați în ale politicii. Adevăratele scopuri sunt ascunse în spatele unor evoluări artistice de invidiat.
Avem cu toții posibilitatea să urmărim permanent, la diferite întruniri, pe la radiouri și televiziuni o competiție acerbă, în care oponenții se tot întrec în a convinge ascultătorii și telespectatorii, că anume ei sunt cei care poartă de grijă poporului și că ei vor întreprinde imposibilul pentru ca toată lumea și, în special, cei nevoiași să trăiască ca în rai.
Sunt cam ciudate și surprinzătoare aceste apariții în public ale unor politicieni, în special, a celor compromiși. Lipsiți de orice principialitate și cumsecădenie, doar în scop de câștig, unii au schimbat câte 3-4 partide, alții, care mai deunăzi erau învinuiți de sustragerea a sute de milioane de lei din bănci, (asta fiind și una din cauzele sărăcirii crase a populației) azi sunt adepți înflăcărați ai luptei cu aceiași sărăcie. Utilizând toate mijloacele și expresiile posibile ale limbii noastre, aceștia, prin discursuri înflăcărate (în acest domeniu ei au atins o măiestrie de invidiat) caută să tot convingă populația că numai ei, doar ei, sunt adevărații luptători pentru bunăstarea poporului și că numai lor le revine grija cea mare pentru cei obijduiți și că numai ei știu cum să scoată țara din impas.
În acest imens flux de puțină ritorică și multă demagogie este mult prea complicat unui simplu om, neinițiat în ale politicii, să se orienteze și să desprindă adevărul de minciună. Unii, ademeniți de vorbe dulci și ceva bani, cad pradă acestor afaceriști din domeniul politicii. Ei, la modul serios, devin simpatizanți ai acestor vânători de voturi, pentru a fi pur și simplu folosiți în scopuri deloc nobile, spre care tind aventurierii din politică.
Cum poate fi evitată eroarea și cum putem diferenția adevărul de minciună? Simplu de tot: Comparăm vorbele cu faptele, fiindcă doar acțiunile și faptele vorbesc cu adevărat despre esența și conținutul dar și scopurile pe care le au indivizii.
DEX retorică:
Stilul sau felul de a vorbi al cuiva: afectat, artificial, bombastic, convențional, căutat, declamator, fals, făcut, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, sunător, umflat.
DEX demagogie:
Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicate de cineva pentru a-și crea popularitate.
Constantin Rotaru
