Orașul Ialoveni și municipiul Strășeni din R. Moldova s-au înfrățit cu un municipiu din România. Acordul a fost semnat în cadrul activităților dedicate „Zilelor Municipiului Moinești”, de către primarii Sergiu Armașu din Ialoveni și Valentina Casian din Strășeni și primarul municipiului Moinești, Valentin Vieru.
„Mulțumesc Primarului Municipiului Moinești, Valentin Vieru, tuturor celor ce au contribuit la stabilirea acestor relații: Gheorghe Baciu, Viorel Ilie, Petru Frunze, Consilierilor municipali, cât și Ambasadorilor culturali, Cetățeni de Onoare ai Municipiului Strășeni: Maria Stoianov, Sergiu Diaconu, Ion Croitor. Semnele viitorului pot fi citite în proiectele noastre comune de astăzi, ce creionează imaginea unor comunități unite”, a notat Valentina Casian, primarul municipiului Strășeni.
Încheierea acordurilor de înfrățire a fost stabilită în luna iunie, când la Moinești a fost invitată o delegație din R. Moldova.
Prima atestare documentară a orașului datează din anul 1467, iar în lucrarea Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir menționează satul Moinești în preajma Tazlăului Sărat. În 1832 este atestat un târg pe teritoriul actual al municipiului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moinești avea statut de comună rurală, reședință a plășii Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Târgușorul-Moinești, Lunca-Moinești, Pârâul-Moinești și Dealu Mare, având în total 3777 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează trecerea comunei Moinești în rândul comunelor urbane, având 4950 de locuitori și fiind reședința plășii Comănești.
În 1950, Moinești a devenit oraș raional, reședință a raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1964, comuna Lucăcești a fost desființată și ea, orașului Moinești revenindu-i satul de reședință al acesteia. În 1968, orașul a pierdut statut de centru administrativ, devenind oraș al județului Bacău, reînființat. Orașul a fost declarat municipiu în 2001.
În municipiul Moinești se află situl arheologic de interes național de pe „Dealul Cetățuia” din fostul sat Lucăcești, unde s-au găsit urmele unei cetățui dacice din secolele I î.e.n.–I e.n. În rest, în municipiu se mai află trei alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Cuvioasa Paraschiva” (construită în 1776 și cu transformări în 1847) aflată în fostul sat Hânganu; și fosta școală primară de băieți (1894), astăzi atelier al școlii „Ștefan Luchian”. Monumentul eroilor din Războiul Ruso-Turc din 1877–1878, ridicat în 1908, este clasificat ca monument memorial sau funerar.
Zona orașului Moinești dispune de resurse naturale precum petrol, gaze naturale, sare și material lemnos. Aflat la intersecția dintre Carpații Orientali și Subcarpați, municipiul Moinești se caracterizează printr-o așezare colinară strategică ce a permis dezvoltarea unui oraș împărțit în mai multe zone principale: centru (strada Tudor Vladimirescu), Lucăcești, Văsâiești, Hangani, Micleasca, Măgura. Moinești a cunoscut o perioadă de înflorire economică în perioada 1950–1980 ca urmare a dezvoltării extracției petrolului.
Ion Codreanu
Această publicație a fost tipărită cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova”
www.drrm.gov.ro.
Conținutul acestei publicații nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova
Proiect finanțat de Departamentul pentru Relația cu republica Moldova
