Avem noi, moldovenii zicători şi vorbe bune, care la sigur pot fi puse în rând cu expresiile marilor filosofi ai lumii. Păcat doar că am cam uitat de ele. Cât face doar expresia cea înţeleaptă care zice: bine faci, bine ajungi, iar dacă faci rău… Sau: din furat avere nu faci.
Această din urmă vorbă, populară altă dată, a fost dată uitării în ultima perioadă de timp. Dar, fiindcă până la urmă toate se întorc şi se aşează la locul lor, şi vorba cu furatul devine una tot mai actuală.
…Cine s-ar fi gândit vreo dată, că unul din cei, care a condus din umbră această bucată de pământ, şi care avea grijă ca nici un bănuţ să nu-i treacă pe alături, o să ajungă fugar, dat în căutare internaţională. La sigur, acum nu-i mai ticnesc milioanele acumulate şi nu ştiu dacă va mai avea vreo dată acest individ linişte şi pace în suflet. Iar să exişti cu povara fricii permanente, nu este o pedeapsă uşoară chiar şi pentru cei mai „viteji lideri” ai epocii de restructurare.
Nu cred că au dulce somn şi cei 14 foşti şi actuali deputaţi, care au luat bani buni (aproape 5 milioane de euro, conform recentelor dezvăluiri ale lui Voronin) pentru a trece dintr-o fracţiune parlamentară în alta. La început, desigur se bucurau ei de chilipirul care le-a venit pe nepus de masă. Dar, fiindcă în mica noastră ţară este imposibil să ascunzi ceva, în special ce ţine de interes public, isprava acestor aşa numiţi deputaţi, devine tot mai cunoscută şi, inevitabil, va veni acel timp, când ei vor fi nevoiţi să dea socoteală pentru „fapta vitejească”. Fiindcă sunt şi ei oameni cu sentimente şi emoţii, nu cred că stau în linişte şi pace savurând din averea agonisită. Nu prea le priesc banii şi averile nici unui alt grup de deputaţi, de data aceasta din partidul democraţilor, care s-au aventurat recent în relaţii de dragoste cu socialiştii, susţinându-i în „înţeleapta guvernare”. La sigur, că nu o fac din convingeri ideologice sau din mare simpatie pentru socialişti. Pornirea lor spre socialism are la bază cea mai simplă motivaţie: să-şi ocrotească şi să-şi înmulţească averile adunate prin fraudă şi excrocherii. Din păcate şi aceştea ignorează legităţile fundamentale ale existenţei, uitând că până la urmă, înţeleapta natură, le echilibrează pe toate: cei de agonisesc avere prin trudă şi capacităţi, să se bucure de rodul muncii, iar cei de fură, amăgesc, sau adună bani pe suferinţele altora, să nu aibă parte de zile bune.
Cu frica zilei de mâine trăiesc acum şi o parte din beneficiarii furtului miliardului. Justiţia noastră va fi nevoită şi ea, până la urmă să spună cuvântul în acest furt al secolului, astfel ca să fie traşi la răspundere cei de au iniţiat şi au derulat această afacere murdară. Unii dintre ei, îşi dau seama de pericolul ce-i paşte şi îşi schimbă pentru orice eventualitate domiciliul, aflându-se mai mult peste hotare, alţii, nici acasă n-au parte de tihnă. Dar, n-ai ce face, orice ispravă, până la urmă trebuie răsplătită.
Ar fi bine să conştientizeze acest adevăr şi cei, care se află acum la guvernare. Ei, de parcă ar fi cu ochii legaţi, cred, ca şi predecesorii, că dacă se află acum în capul mesei şi se bucură, cum le pare lor, de respect şi autoritate, aşa va fi la nesfârşit. Acesta-i motivul şi explicaţia comportării lor obraznice şi arogante (cât face doar gestul preşedintelui de ţară, cu postări de poze la scăldat în mările calde şi la petreceri în cele mai luxoase hoteluri din lume, în timp ce majoritatea populaţiei numără bănuţii, ca să poată ajunge până la următoarea pensie sau salariu).
Cu părere de bine, perioada de domnie a celor nimeriţi mai mult din întâmplare în fotolii moi, este una de scurtă durată. Legităţile existenţei umane, bunul simţ şi măsura, n-au fost încă anulate pe acest teritoriu dintre Prut şi Nistru. Veni-va timpul, când şi ei, ca şi alţi mulţi vizaţi în diferite scheme de corupţie, delapidări şi tot felul de alte încălcări, vor trebui să se prezinte la raport. Pentru ei, va fi o mare şi neplăcută surpriză, pentru noi, cei mulţi, va fi o revenire firească la normalitate, acea normalitate, existentă de ani buni în ţările civilizate, la care tindem să ne aliniem şi noi.
