Ar fi probabil în plus să amintim că R. Moldova este și rămâne pe viitor o țară agrară. Adevăru-i cunoscut de toată lumea. Până la urmă, la noi pământul este acea sursă care unora (puțini la număr!) le aduce venituri, iar pentru alții, mă refer aici în primul rând la majoritatea locuitorilor din mediul rural, este un mijloc și o posibilitate de a se menține pe linia de plutire, adică de a asigura prin recoltele crescute la cotă sau pe loturile de lângă casă, acel minim de existență de care are nevoie orice persoană sau familie.
La o simplă analiză a stării de lucruri în economia altor țări, în special ne referim la cele europene, ne dăm seama, că în statele, unde agricultura este susținută și se află la nivel avansat, nivelul de viață se caracterizează printr-o creștere continuă, iar economia acestor țări este una în permanentă dezvoltare. Pentru ca să nu complicăm lucrurile, adică să nu recurgem la exemple din Olanda, Belgia, Germania, pe care le cunoaștem ca fiind cele mai avansate în domeniu, să trecem doar Prutul, că-i mai aproape. Nu facem o mare descoperire, afirmând că în ultima perioadă de timp în agricultura României au loc transformări enorme. Parcelele de altă dată s-au transformat în plantații moderne, îngrijite de fermierii care au la îndemână cea mai performantă tehnică. Aceste schimbări spre bine au fost și sunt posibile doar prin alocări masive în domeniul agricol. De la aderarea României la Uniunea Europeană, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin APIA, a repartizat fonduri europene şi naţionale destinate susţinerii agriculturii româneşti şi, respectiv a fermierilor români în volum de peste 26 de miliarde de euro. Anual, la APIA se depun în medie 900 de mii de cereri de plată pentru o suprafaţă de aproximativ 9,5 milioane de hectare. În acestă țară se aplică peste 100 de forme de finanţare a fermierilor.
Dacă facem o comparație cu starea de lucruri la ei și la noi, observăm o mare diferență. La dezbaterea bugetului de stat pentru anul curent, guvernanții noștri anunțau cu multă pompă că agricultura va beneficia de o subvenție de tocmai un miliard de lei. Dacă ținem cont de realitățile noastre, suma-i cât de cât acceptabilă. Dar… aflăm mai apoi, că din acest milliard, mai bine de 600 de milioane vor fi folosite pentru achitarea datoriilor din anul trecut. Rămân 400 de milioane. Dar… nici această sumă nu-i destinată agriculturii. 200 de milioane urmează a fi direcționate spre finanțarea obictivelor de menire socială. Pentru agricultură rămân 200 de milioane de lei. Sunt suficienți acești bani pentru a subvenționa cât de cât ramura de bază a economiei naționale? Răspunsu-i clar. Nu-i clar doar cum se vor discurca fermierii noștri în noul an, căci precum cunoaștem, din promisiuni, lozinci și vorbe frumoase agricultură nu se face.
