Prin satele noastre lăturaşi sunt numiţi cei, care nu-s invitaţi la cumătrii, dar se prezentă şi participă la solemnitate alături de cumetri, în calitate de prieteni sau rude. Ei nu prea sunt luaţi în seamă, n-au nici un rol în desfăşurarea ceremoniei, pur şi simplu petrec şi chefuiesc.
În politică-i puţin altfel. Rolul de lăturaş revine unei sau mai multor formaţiuni politice invitate să participe la actul guvernării de către fracţiunea, care are cele mai multe şanse de a se menţine la guvernare, dar care n-are îndeajuns voturi pentru a guverna.
La concret, vorba-i de socialişti şi democraţi. Primii i-au invitat, iar cei de ai doilea au acceptat să participe la guvernare. De ici încolo, lucrurile au luat o întorsătură stranie. Coaliţia presupune investirea cu funcţii a componentelor coaliţiei şi responsabilitatea comună pentru guvernare. Democraţii au competenţe îndeajuns, reprezentanţii lor se află în fruntea a cinci ministere, dar nu au nici un drept de decizie, fiindcă toate pârghiile de conducere se află în mâinile socialiştilor. Altfel zis, şi-n parlament şi-n guvern, democraţii au ajuns să îndeplinească rolul de lăturaşi, persoane, care parcă-s prezente la guvernare, dar care n-au nici dreptul la cuvânt şi nici influenţă la luarea deciziilor.
Situaţia celor de la partidul democrat aminteşte acum de episodul cu marinarii din barca de pe corabia naufragiată, care au fost preluaţi de un alt vapor şi sunt nevoiţi să îndeplinească, fără a crâcni, tot ce le dictează stăpânii vasului. Precum dictează legitatea coexistenţei, peste o scurtă perioadă de timp, cei din barcă vor fi asimilaţi de echipa vaporului şi, la sigur, vor dispărea ca entitate politică.
Tragică situaţie! Tragică, dar nu pentru toţi.
Eşecul survine pentru unii membri ai acestui partid, în special, pentru cei care mai ţin la propria imagine şi n-au uitat încă de idealurile democraţiei şi de interesele ţării. Pentru un alt grup de „naufragiaţi”, epizodul cu vaporaşele este un simplu pretext de a trece dintr-o tabără în alta, pentru a-şi fortifica poziţiile în business şi în politică întru prosperarea afacerilor înfiripate în trecutul nu prea îndepărtat.
Pentru cel de al treilea grup, cel deghizat, care a zămislit complotul cu alianţa dintre socialişti şi democraţi şi care a contribuit, vorbind la figurat, la naufragierea corăbiei, epizodul cu vapoarele, este unul din lista altor multe acţiuni, care urmează a fi întreprinse pentru fortificarea actualei guvernări.
De altfel, „munca” în direcţia indicată a şi început. Piatra de încercare a fost aruncată chiar de către preşedintele de onoare al democraţilor, tot el lider şi arhitect al mişcărilor incoerente din partidul democrat. Propunerea sună prozaic şi nevinovat: preşedintele trebuie să fie ales de parlament.
La sigur, sugestia nu-i aparţine. A fost inspirată ea din sursa permanentă, acea sursă care i-a tot alimentat pe cei din grupul deghizat cu „decizii de preţ”, acele decizii, care, transpuse în fapt, nu fac altceva decât să reducă existenţa partidului democrat la rolul de executor al voinţei altora, altfel zis, la rolul de lăturaşi.
