De fapt, și cultivarea fructelor și a legumelor nu este o îndeletnicire deloc ușoară. Până la recoltă e nevoie de multă muncă, cunoștințe și cheltuieli enorme. Dar, luate în comparație cu desfacerea producției crescute, această preocupare pare a fi una destul de lejeră.
…În fiecare toamnă, pe parcursul de mai bine de 30 de ani, cam de pe timpul când expediam în marea uniune zeci și sute de garnituri de tren, încărcate cu bunătățile plantațiilor noastre, tot auzim văicărelile producătorilor noștri, care se plâng că n-au unde vinde recolta și din cauza aceasta îndură mari pierderi. Din inerție, unii dintre cei mai mari cultivatori de mere, mai continuă să livreze recolta pe piața rusească, dar cred că au să renunțe chiar în timpul apropiat, fiindcă-i prea lung drumul și prea mare-i blocajul din partea rușilor.
Dar soluția urmează a fi identificată, fiindcă nu poate continua la infinit această bătaie de joc, când merele, crescute cu atâta trudă, acum în toamnă, se aștern, aidoma unui covor, la rădăcina pomilor, lăsate să putrezească. Se întâmplă, în timp ce fructele noastre sunt recunoscute la nivel internațional, ca fiind cele mai gustoase, cu un gust inedit.
Ziceam, că de ani de zile tot continuă această debandadă cu desfacerea producției agricole, de parcă n-ar exista nici o soluție pentru a reveni la normalitate. Dar soluții sunt și chiar mai multe la număr, dat fiind și faptul că nu mai suntem noi cei mai mari producători din regiune, fiindcă cantitățile de cireșe, mere, caise, piersice și legume crescute au scăzut, pe parcurs, de zeci de ori. Dar, ar fi normal ca și în aceste condiții să comercializăm fructele la un preț convenabil, cu profit.
În primul rând, de ce nu ne-am orienta la piețele și rețelele comerciale din imediata apropiere? Aceleași orașe de peste Prut: Iași, Galați, Botoșani, Bacău, Suceava, localități cu sute de mii de locuitori, ar consuma cu plăcere fructele noastre. Cu părere de rău, nimeni nu dispune de o explicație cât de cât convingătoare, îndreptățindu-se că ar exista niște decizii și restricții la nivel european. Amintesc oponenților că aceiași Uniune Europeană, are alte decizii, de funcționare a comerțului transfrontalier, care și la noi, și peste Prut, sunt uitate cu desăvârșire. Poate cuiva-i convine o atare situație? Dar, la sigur, fiind utilizată, această posibilitate ar soluționa multe din problemele agricultorilor noștri.
Ar fi de real folos pentru revigorarea comerțului cu produse agricole și inaugurarea unei reprezentanțe comerciale la nivel de stat în Țările Baltice. Avem nevoie de această reprezentanță, fiindcă balticii apreciază fructele și legumele noastre și doar lipsa de coordonare și uneltirile unor intermediari împiedică desfășurarea comerțului, agricultorii noștri fiind lipsiți de o reală posibilitate de a beneficia de o piață civilizată.
O altă soluție ar fi implicarea mai substanțială a structurilor de stat în identificarea piețelor de desfacere. Avem ambasade, care știu situația pe piețele locale, au cunoștințe printre localnici și ar putea interveni cu propuneri concrete. Deocamdată, acest proces e la nivel de intenții și nimeni nu se implică la modul serios în rezolvarea problemei, care, până la urma este una stringentă și ține de interesul nostru fiindcă ne dorim o economie viabilă și prosperă.
Cu alte ocazii ne vom referi și la alte posibilități de penetrare a piețelor de desfacere. Ele-s variate, iar statutul de țară candidat în UE, ne oferă șanse reale de extindere. Important e să nu uităm că fermierii noștri știu a face agricultură, cresc recolte de calitate, iar de grija statului (dar nu a intermediarului!) e să creeze condiții pentru desfacerea producției în condiții echitabile cu profitul pe care-l merită.
Constantin Rotaru
