Deficit de înţelepciune. Gheorghe Răducanu

Suntem martorii şi uneori participanţi involuntari ai unor procese şi transformări dictate de politica celor de la guvernare  sau din opoziţie şi deseori suntem surprinşi de acţiunile şi comportamentul liderilor de formaţiuni politice, care chiar pot fi greu de explicat.

Exponentul socialiştilor, care e şi preşedinte de ţară, deseori îi lasă cu gura căscată şi pe cei care l-au simpatizat şi au votat pentru el. Chiar dacă lăsăm la o parte distracţiile şi cheltuielile enorme pentru petreceri, care-i plac mult şefului celei mai sărace ţări din Europa, Dodon, responsabil de politica externă, n-a reuşit să stabilească nişte relaţii normale nici cu unul din vecinii apropiaţi, dar se comportă ca un veritabil vasal al Rusiei. Vizitele frecvente la Moscova, întrec orice măsură, şi sunt luate în derâdere, chiar şi de preşedinţii altor state, care au relaţii bune cu ruşii, dar nu coboară la nivel de slugă, având demnitate şi respect pentru poporul pe care-l prezintă în relaţiile cu alt stat.

În altă ordine de idei, cei care au capacitatea de analiză, sunt uimiţi de insistenţa, cu care şeful socialiştilor îşi sapă propria groapă. O face prin nenumăratele promisiuni şi declaraţii, care n-au nici un suport economic şi financiar. Promisiunile de majorări de salarii şi pensii, de viaţă bună, curg gârlă, în timp ce pentru revigorarea economiei nu se face absolut nimic. Or, nivelul de viaţă poate fi sporit nu din promisiuni şi împrumuturi, ci doar din creşterea economică, care-i unica sursă reală de venituri pentru orice ţară.  Desigur, până la urmă, construcţia bazată pe minciună, urmează să se prăbuşească şi, atunci, iarăşi  ne vom alege cu un nou fugar. Dar oare acesta ar trebui să fie scopul unui lider sau a unui partid care ne tot spune că vrea bine poporului şi ţării?

Nu ştiu pe cât de înţeleasă şi credibilă este politica promovată şi acţiunile întreprinse de un alt bine cunoscut actor de pe scena politică de la noi. Vorba-i de partidul democrat, partid cu o pretinsă orientare proeuropeană, aflat acum în alianţă cu socialiştii, care au scopuri diametral opuse. Participarea conducerii acestei formaţiuni politice la guvernare, este dezaprobată de o bună parte din democraţi, membri ai partidului în structurile din teritoriu. Este o realitate şi tendinţa altor democraţi, mai puţini la număr, care tind spre alianţa cu socialiştii. Astfel, s-ar putea întâmpla că în scurt timp, acest partid, influent altă dată, să piardă majoritatea simpatizanţilor şi să rămână în viitor chiar şi în afara parlamentului. Pericolul este unul real, şi-i înţeles de toţi cei care se împacă bine cu logica. De toţi, în afară de conducerea acestui partid, care, zice lumea, a pierdut simţul realităţii sau e ghidată de alte scopuri şi interese obscure.

Tabloul realist al politicului moldovenesc ar fi incomplet, dacă nu ne-am referi şi la un alt aspect, cel ce ţine de starea de lucruri în tabăra celor de centru – dreapta. Formaţiunile politice proeuropene şi pro româneşti au un potenţial destul de mare, sunt multe la număr şi cu o majoritate constantă de alegători, inclusiv cu o majoritate influentă în rândul celor aflaţi peste hotare. Adevăraţii proeuropeni şi cei care îi simpatizează, dacă ar fi să se unească, au toate şansele să constituie un bloc anti-dodon şi să preia puterea politică în ţară. Dar…ei nu au timp pentru a se concentra întru atingerea acestui scop. Cauza-i una cunoscută: existenţa, de-a lungul anilor, a unor disensiuni, care de fapt sunt nişte ambiţii de prost gust ale unor pretinşi lideri de partid. Aceştea nu au timp să-şi coordoneze eforturile şi să-şi consolideze poziţiile. Fiind dezbinaţi ei îşi irosesc forţele în învinuiri şi demagogie sterilă, care nu are nimic comun cu interesul naţional.

Astfel, din cauza ambiţiilor personale a celor, care nu acceptă nici de cum compromisul şi care pun în capul mesei interesul personal, s-ar putea întâmpla, ca şi în continuare să fim dominaţi politic de străinii, care au o strategie bine pusă la punct, strategie bazată anume pe lipsa de înţelepciune şi raţionament din partea celor care ar trebui să dea dovadă în primul rând de aceste calităţi.