De fapt, multe se întâmplă pe acest pământ în fiecare zi. Nu toate evenimentele, însă merită atenţie deosebită. Mai precis, nu toate ţin de viaţa şi interesele societăţii. Însă, unele se referă direct la prezentul şi viitorul nostru şi din acest punct de vedere, suscită mai mult interes.
În primul rând, clar lucru, urmărim acţiunile şi modul de prezenţă politică a celor care se află în fruntea ţărilor. Deciziile lor deseori au un impact direct asupra noastră, a muritorilor de rând. Pentru ca să nu mergem prea departe, în America spre exemplu, unde în fruntea ţării se află un Preşedinte imprevizibil, sau în Ucraina, unde e mult probabil că scaunul de primă persoană în stat va fi ocupat de un… comediant, ne referim la al nostru Preşedinte. Al nostru şi nu prea. Susţinătorii lui de altă dată, tot mai des sunt decepţionaţi de felul lui de a guverna. Programul, cu care a venit la putere, între timp a suferit modificări de esenţă, iar practic, s-a redus doar la vorbe. Exemple? O sumedenie. La nivel de promisiuni a rămas intenţia de luptă cu corupţia, nu s-a făcut nimic concret pentru a întoarce miliardul furat, reforma justiţiei a rămas doar pe hârtie… Şi încă un moment de esenţă: deşi majoritatea populaţiei zice că ar fi mai bine totuşi, să ne apropiem mai mult de Uniunea Europeană, Dodon, o ţine tot una şi bună, – în Rusia-i raiul şi încolo trebuie să mergem. Ce-i drept, acest refren interpretat cu regularitate la preşedinţie, începe să cam supere lumea. Nemulţumirea-i întemeiată. Agricultorii noştri, cum n-au avut accesul pe piaţa rusească (în afară doar de cei aleşi), aşa şi nu-l au, migranţii moldoveni, aflaţi în această ţară, precum erau trataţi, ca persoane de mâna a doua, aşa sunt trataţi şi-n continuare.
Lucrurile nu se schimbă, se schimbă doar atitudinile şi poziţiile. După alegerile parlamentare, pe care s-a mizat mult şi la Moscova şi în cartierul general al socialiştilor de la Chişinău, prezenţa în Parlament a formaţiunii este, deşi încă una numeroasă, dar modestă, incapabilă de a întreprinde mişcări de esenţă. Se impune o alianţă. Dar cu cine? Situaţia-i una complicată. Şi-n primul rând pentru Dodon, fiindcă, el, deşi zice că-i Preşedintele tuturor, de fapt, în primul rând e conducător al partidului. Lui îi revine sarcina „să aleagă corect”.
Urmează să aflăm, acum, cât de mult ţine preşedintele la interesul majorităţii populaţiei şi viitorul acestei bucăţi de pământ.
Cum va proceda, ce ofertă va alege şi cu cine va face alianţă?
Deocamdată suntem în aşteptarea răspunsului.
Deşi, sincer vorbind, eu unul, nu prea cred în miracole.
Gheorghe Răducanu
