Scriam cu alte ocazii, că nu de plăcerea plimbatului cu tractoare pe asfalt au venit agricultorii cu tehnica în capitală. I-a adus disperarea și marea îngrijorare pentru ziua de mâine, îngrijorare cauzată de starea în care se află agricultura în sudul și central republicii.
Soarele nemilos a redus la zero speranțile fermierilor, care n-au strâns decât o sută-două de kilograme de grâu la hectar de pe ogoarele pârjolite. Nu le-a lăsat natura nici un pic de speranță la recolta de porumb și floarea soarelui, care deasemenea a fost nimicită de secetă. Arșița n-a cruțat nici grădinele de pe lângă casă, acele grădini, care-i țineu întotdeauna pe săteni pe linia de plutire în cele mai grele timpuri.
În aceste condiții, fermierii n-au o altă soluție, decât să apeleze la susținerea din partea statului. Într-o țară civilizată, în situațiile de criză, precum este cea cauzată de seceta necruțătoare, sunt puse în funcțiunile pârghiile prevăzute pentru atenuarea pierderilor și menținerea agriculturii în stare funcțională.
La noi lucrurile au luat o altă întorsătură. Una inexplicabilă. Funcționarii de stat, de rang înalt și mai jos, cei direct responsabili de ramură, în loc să se ridice din fotolile comode și să plece nemijlocit în sate și pe câmpuri pentru a se documenta despre starea de lucruri la fața locului și a pătrunde în esență, au preferat o altă modalitate de implicare, una inacceptabilă în situația creată, dezlănțuind de fapt un război nedeclarat. Protestatarii au fost itechitați în diferit mod: ba că sunt niște nesocotiți, fiindcă irosesc înzădar motorina, ba că sunt porniți la proteste și dirijați de politicieni, ba că recurg la șantajarea structurilor de stat. În tot felul au fost numiți acești fermieri, nevoiți să lase gospodăriile și câmpurile, fiindcă nu au o altă soluție și nu pot ajunge la demnitari decât pe calea protestelor. Și nu doar numiți în tot felul, dar și intimidați. Oare chiar a fost nevoie de polițiști și mascați pentru a-i însoți pe trasee pe cei mai pașnici și mai cuminți reprezentanți ai societății noastre? Nu sunt oare fermierii protestatari cetățenii noștri cu toate drepturile, cetățeni aflați în dificultate și care trebuiesc ajutați, dar nu blamați și intimidați?
…Timp de trei săptămâni durează acest dialog straniu dintre guvernare și protestatari, un dialog, care semănă mai mult a discuție dintre medicul necalificat cu pacientul grav bolnav, unde doctoral nu-l aude sau nu vrea să-l audă pe cel cu suferințe.
Până la urmă, pari-se că carul s-a urnit din loc. În sfârșit, cam printre dinți și nedeslușit, protestatarii au obținut niște promisiuni. După o întrevedere cu reprezentanții agricultorilor, premierul Ion Chicu a declarat că a fost luată decizia de pregătire a unui pachet de măsuri pentru susținerea agenților economici din sectorul agricol. Unele dintre aceste măsuri îndeplinesc cerințele fermierilor, altele urmează a fi încă obținute.
Fermierii insistă la îndeplinirea tuturor revendicărilor înaintate. Ei continuă să protesteze, continuă, fiindcă nu au o altă soluție, decât să obțină susținerea din partea celor, de datoria cărora este să acorde agriculturii asistența necesară ieșirii din criză.
