Am impresia că în actuala campanie electorală, atitudinea de altă dată din partea unor pretendenți la funcția de Președinte, față de noi, alegătorii, a rămas aceiași. Suntem tratați ca niște indivizi, neinformați și limitați, cărora le poți servi în vorbe orice, inclusiv marea și sarea. Promisiunile depășesc orice limită a bunului simț și sunt formulate fără de nici o fundamentare factologică.
Cât face doar prevederea popularizată pe larg de către candidata partidului Șor, cu privire la majorarea pensiei minime până la 5 mii de lei. Bună intenție. Dar cum poate ea fi transpusă în fapt într-o țară cu economia la pământ, unde abia de se adună bani pentru plățile curente și unde cresc vertiginos prețurile, iar indexarea pensiilor pentru o jumătate de an se face la nivel de tocmai un procent? Poate-i va da bani din miliardul furat, șeful partidului? Nu prea cred. Acesta alocă mijloace numai pentru a scăpa de închisoare și cred că în cel mai apropiat viitor o să ne convingem că nici în cot nu-l doare de nevoile locuitorilor din partea locului.
O grijă exagerat de mare față de viitorul acestei țări, manifestă în programul său electoral și la întâlnirile cu alegătorii un alt pretendent la înalta funcție, cel care a ocupat-o în ultimii patru ani. Acesta, în scrutinul trecut, pleda pentru stalitate, neutralitate, economie puternică, și anularea Legii Miliardului, acea lege, care a pus pe umerii populației achitatea sumelor enorme sustrase de hoți din Banci. Precum cunoaștem, această din urmă prevedere a rămas cu statut de bună intenție. Noi, cei mulți,continuăm și acum să ducem povara furtului miliardului. Făptașii rămân nepedeapsiți, iar prevedera de restabilire a dreptății nu mai figurează în programul actualizat al celui care pretinde să se instaleze repetat în Palatal Prezedințial.
Fiindcă Dodon pretinde cu tot dinadinsul la cel de al doilea mandat, e cazul să examinăm mai detaliat cum au fost îndeplinite în anii trecuți și alte promisiuni făcute în scrutinul trecut.
Progamul perioadei de guvernare precedente prevedea că la finele dominiei lui Dodon, vom avea o economie puternică și un nivel de viață avansat. Cât de puternică este economia și cât de săraci suntem, nu-i cazul să demonstrăm, fiindcă le resimțim pe propria piele. Sunt și cause obiective ale degradării economice sub orice nivel (seceta și pandemia din anul curent), dar care-i explicația că nici în cei trei ani anteriori nu s-a întreprins nimic pentru avansarea economică a statului. Are oare rost să ne mai credem acum în prosperarea promisă și inclusă în noul program electoral al președintelui?
În luările de cuvânt ale președintelui am tot auzit despre necesitatea de fortificare a statalității Republicii Moldova. Este salutabilă această intenție. Un Președinte de țară trebuie să se îngrijescă de imaginea și autoritatea statului în fruntea căruia să află. Un bun conducător de țară o face printr-o politică externă chibzuită, interesul statului fiind în prim plan, prin stabilirea de bune relații cu vecinii, prin propria demnitate, fiindcă este o personalitate, care reprezintă acest stat. Pe parcurs, însă, șeful statului a ignorant toate aceste principii. Desele trepătări ale președintelui în Rusia, cu treabă și fără treabă, șederile pe sub ușile demnitarilor de la Moscova (ceea ce nu-și permit nici cei mai apropiați aliați ai rușilor) ne-au format o imagine de vasal al acestui stat. De altfel, un vasal, care n-a știut să tragă măcar foloase din această relație, noi continuând să achităm cel mai mare preț în regiune, la gazele importate din această țară. Și la capitolul stabilirii bunelor relații cu vecinii nu prea are cu ce se lăuda președintele. Cam acesta ar fi rezultatul eforturilor de fortificare a statalității anunțat acum patru ani. Un efort, care urmează încă a fi apreciat la justa valoare.
Ar fi incorect să nu observăm o altă prevedere din programul președintelui, acea unică prevedere, care a fost realizată pe deplin. E vorba de respectarea neutralității Republicii Moldova. Între timp, n-am agresat pe nimeni, n-am purtat războae cu inamicii, n-am suportat intervenții militare, nu ne-a cucerit nimeni și precum ne demonstrează viața, nici nu prea se găsesc doritori de a ne cuceri. Avem ce-i drept, o armată rusească dezlocată pe teritoriul nostru, dar acest “fleac” în viziunea lui Dodon n-are nimic comun cu neutralitatea și nu l-a deranjat pe președinte pe toată durata aflării în fruntea statului independent șu neutru, precum nu l-a deranjat nici acapararea din partea Rusiei, a spațiului informational al țării. În rest, suntem neutri și prosperăm și dacă ne dorim și-n continuare o asemenea prosperare și independență, n-avem decât să mai instalăm în fruntea statului această persoană cu mare interes, dar un alt interes, nu cel pentru țară și neam.
Constantin Rotaru
