Toate guvernările, înainte de a obține puterea, promiteau alegătorilor „marea și sarea”, dar imediat ce se instalau în fotoliile de la parlament sau guvern, uitau de priorități, de bunele intenții și își căutau de treabă, adică aveau grijă de propria bunăstare care se reducea în fond, la agonisirea de avere.
Constatarea-i una cunoscută și n-avem decât s-o confirmăm printr-un exemplu, care nici de cum nu poate fi trecut cu vederea. Vorba-i de conectarea la sistemul energetic comunitar. De cel puțin zece ani se tot vorbește despre acest proiect, care ar conduce la asigurarea constantă cu energie electrică, la diversificarea surselor, și, în ultimă instanță, la lichidarea dependenței de Centrala de la Cuciurgan care manifestă comportamentul unui monopolist, deși nu are nici temei și nici o umbră de îndreptățire pentru această atitudine de aroganță și impertinență, dictată de către cei, care-i stau în spate . Dar, asta-i realitatea de moment.
Deci, necesitatea implementării urgentă a proiectului este evidentă. Au înțeles-o și partenerii noștri europeni. Ei ne-au oferit sursele financiare necesare lucrărilor de proiectare, procurare de echipament și conectare. Dar… și după identificarea finanțării a urmat o pauză de lungă durată, chiar de ani de zile. Explicația tergiversărilor o cunosc numai cei care ne-au tot condus pe parcurs, însă consecințele acestei tărăgănări le suportăm noi, cei, care acum, în prag de iarnă ne întrebăm, dacă vom avea sau nu energia electrică atât de necesară în perioada rece a anului și cât ne va costa asigurarea cu energie.
Consecințele atitudinii de nepăsare, a lipsei de profesionalism de care au tot dat dovadă guvernanții pe parcursul timpului, s-a resimțit poate cel mai mult în agricultură. Despre acest domeniu se tot vorbea că ar fi prioritar pentru economia țării, dar pentru care nu s-a întreprins nici cel mai mic efort de susținere.
Chiar și pentru cei cu o competență limitată în economia agricolă, este clar că revitalizarea ramurii poate și trebuie pornită de la o subvenționare consistentă și nu doar a celor aleși, ci a tuturor celor implicați în producția agricolă. Intenția poate fi transpusă în fapt doar prin aplicarea subvenționării la hectar. Un proiect de lege în acest sens se află de mult timp în legislativ, dar din partea parlamentarilor nu s-a prea observat predispunerea spre dezbaterea și adoptarea acestui important proiect de document.
Din agenda parlamentului lipsește și un alt subiect de importanță primordială pentru o țară agrară, cel de revigorare a sistemelor de irigare. Pe lângă alte diverse probleme, seceta tot mai frecventă dă mare bătăi de cap agenților economici din domeniul agricol, iar despre necesitatea reconstrucției și extinderii rețelelor de irigare se tot vorbește de mult timp. Se vorbește, dar nu se întreprind și acțiuni concrete din partea statului.
La nivel de intenție a rămas și soluționarea problemei de desfacere locală a produselor agricole, în special, a conlucrării rețelelor de magazine alimentare cu producătorii agricoli. Deși avem și o lege care oferă prioritate agricultorilor locali, pe polițele alimentarelor nu se prea observă mari schimbări. La loc de cinste sunt expuse mărfurile importate, iar cele de producție autohtonă rămân a fi ignorate, deși-s căutate de cumpărătorii, care apreciază la justa valoare produsul local.
- S.
Problemele la care ne-am referit sunt cunoscute, fiindcă despre ele s-a tot vorbit pe parcursul anilor. S-a vorbit, dar nu s-a întreprins nimic concret. Poate actuala guvernare, va trece în sfârșit de la vorbe și intenții, la fapte?
Constantin Rotaru
